O poezie pe zi
Cimpoiul veșted luncii, sau fluierul în drum,
Durerea divizată o sună-încet, mai tare…
Dar piatra-în rugăciune, a humei despuiare
Și unda logodită sub cer, vor spune – cum?
Ar trebui un cântec încăpător, precum
Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare;
Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare
Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum.