Piatra Neamţ: Referendum în Piaţa Centrală. Râsu-plânsu. Piatra Neamţ: Referendum în Piaţa Centrală. Râsu-plânsu.
Organizat mult prea repede pentru tipul şi nivelul de receptivitate pe care le au românii, la pachet cu o proastă publicitate, referendumul din acest... Piatra Neamţ: Referendum în Piaţa Centrală. Râsu-plânsu.

Organizat mult prea repede pentru tipul şi nivelul de receptivitate pe care le au românii, la pachet cu o proastă publicitate, referendumul din acest sfârşit de săptămână înregistrează cea mai mică prezenţă la vot din cele organizate până acum. 

De ce? Multă lume nu ştie ce se votează. Parcă nici nu a existat vreun interes care să mişte conştiinţa românilor, pentru că este greu de crezut că s-a mizat numai pe tradiţionalismul gândirii  mioritice care să scoată lumea masiv la vot.

Ieri, în Piaţa Centrală, la taclale cu vânzătorii, cu lumea venită să cumpere sau să caşte ochii, dacă ai timp de pierdut ai ce auzi. Veţi spune că Piaţa Centrală nu e un reper. Nu. Dar 5,70 la sută prezenţă, este. Să vedeţi ce-a ieşit: 

Bărbat: Ce faci băăă, nu te duci la referendum? „Băăă” nu răspunde. Nu-l lasă femeia de lângă el, gospodină autentică, hotărâtă, care ştie ea. Ştie tot, nimic nu-i scapă: Ce referendum?!! (E nervoasă. Are opinii.) Ce referendum? Ia să ma mai lase în pace. Că ei se îmbogăţesc şi noi…să mă duc eu să votez ca să se îmbogăţească ei!”

Nu mă duc, spune altă femeie. N-am eu încredere, e ceva în spate acolo, de fapt, despre ce e vorba, că eu ieri am fost la tăiat popuşoi. Nici nu m-am uitat la televizor, că nu prind Antena 3. I-am spus la a meu să-i facă ceva, că nu se prinde nici Hora. Mai asculţi o muzică seara, că sunt frântă. Puturosu ăsta a meu nu face nimic!”, se caină femeia către o prietenă, care, se vede, nu se duce că nu ştie de ce să se ducă!

Nea Ghiţă, strigă un vânzător pus pe glume, către un altul, ceva mai departe, măi nea Ghiţă, dacă nu te duci bre la referendum mâine, te iau de bărbat măi„. Lumea râde. Celălalt intră în joc: „Da, mă ţii acasă ca pe coana Adina, eu fac mâncare şi te aştept seara acasă în furou!”. Haz general.

– Da ce votezi acolo?
– Să nu se însoare între ei!
– Că parcă dacă mă duc eu să votez, ei tot nu se …
– Taci mă, nu-l ştii pe băiatul lui (…) şi-i băiat bun, dacă lui îi place aşa!
– Da, bun băiat, şi mă-sa-i bună!
Ferească Dumnezeu, e boală, ascultă la mine, cum să nu-ţi placă femeile, uite ce doamnă frumoasă, cu vă servesc? (Doamna râde, are vreo 60 de ani şi nu se bagă în vorbă)
– Nevastă-mea se duce, i-a spus popa în biserică cică, săptămâna trecută!
Care popă măi, Pomohaci?

Şi discuţiile continuă. Vreme frumoasă. Se vorbeşte despre Dragnea, inevitabil despre pensii, dacă va fi iarnă grea. Subiectul se întoarce apoi la persoanele gay. Se ştie că referendumul se referă la ceva în genul ăsta. Dar de aici şi până la modificarea Constituţiei e drum lung, blocat de alte subiecte, preţul la gaze şi lemne, preţul la tarabele din piaţă. Vreo doi pensionari fuseseră deja la vot. La toate alegerile, dis de dimineaţă au spus ei. 

Opinia unui tânăr, pe care l-am întrebat ce-ar vrea să vadă copilul lui când creşte. Fără patimă, a dat următorul răspuns: „Categoric iubesc femeile şi îmi plac femeile. Copilul meu va vedea oricum aşa ceva, cu sau fără Constituţie. Eu nu sunt chiar aşa de pornit. Lumea e mare. Dacă nu vede în România, vede în altă parte”.

 

Viaţa Nemţeană