Sâmbătă, 4 iulie 2026, a avut loc proclamarea locală a canonizării Sfintei Olimpiada de la Fărcașa, un eveniment care a transformat satul într-un loc de pelerinaj, reunind sute de credincioși și un sobor impresionant de ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, informează CJ Neamț. Sfânta Liturghie a fost susținută de Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și al Bucovinei, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi.
Pe același subiect: Cele patru sfinte ale Neamțului canonizate de BOR pe 1 iulie
Un moment deosebit de emoționant l-a constituit așezarea spre închinare, pentru prima dată, a raclei cu moaștele Sfintei Olimpiada, care va rămâne permanent în biserica din Fărcașa.
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis un mesaj oficial, în care a evidențiat viața și exemplul Sfintei Olimpiada, prezentând-o drept un model de mamă creștină, de jertfă și credință.
La eveniment, Consiliul Județean Neamț a fost reprezentat de vicepreședintele Ion Asaftei, care a declarat:
„Au fost momente unice și profund emoționante. Mă bucur că am fost alături de oamenii acestei comunități și de ierarhii Bisericii Ortodoxe Române la o sărbătoare cu adevărat istorică. Proclamarea locală a canonizării Sfintei Olimpiada de la Fărcașa reprezintă un motiv de mare bucurie și de mândrie pentru județul Neamț, iar această zi va rămâne un reper spiritual pentru întreaga comunitate.”
Olimpia Tănase (1880-1967) a fost o femeie profund credincioasă, cu o viață dedicată rugăciunii, milosteniei și tradițiilor creștine
Născută pe 8 septembrie 1880, a crescut și a trăit în evlavie, păstrând cu sfințenie posturile, sărbătorile și datinile strămoșești. Deși nu știa carte, cunoștea pe de rost rugăciuni, tropare și psalmi, având o credință simplă, dar puternică. A fost o gospodină neîntrecută, crescând opt copii și asigurându-le nu doar hrana și îmbrăcămintea, ci și o educație morală bazată pe frică de Dumnezeu și respect față de semeni.
Milostenia a fost una dintre virtuțile ei principale, primind cu dragoste pe oricine avea nevoie de ajutor și oferind cu generozitate celor săraci. Pomenirile morților erau pentru ea o datorie sfântă, iar rugăciunea – o practică zilnică. Chiar și la bătrânețe, suferindă, nu lipsea de la biserică și își folosea fiecare bănuț primit pentru a aprinde lumânări Maicii Domnului.
Simțindu-și aproape sfârșitul, s-a pregătit cu post, spovedanie și împărtășanie, iar în ultimele zile și-a petrecut timpul cântând imnuri bisericești și rugându-se neîncetat. Pe 4 iulie 1967, la vârsta de 87 de ani, s-a stins liniștită, cu lumânarea aprinsă în mână și un zâmbet pe buze, lăsând în urmă o viață de sfințenie și pioșenie.(Sursa: doxologia.ro)
