După ce s-a mutat din buricul târgului, librăria Humanitas s-a închis.
”DEFINITIV”, anunță, cu majuscule, scriitorul Adrian Alui Gheorghe. Librăria Humanitas deschisă la Piatra Neamț a fost cea de a treia din țară sub acest brand, după București și Sibiu.
În toamna anului 2024, se punea lacătul pe o altă librărie – Cetatea Doamnei, o casă a cărții care a stat deschisă iubitorilor de lectură timp de 30 de ani. Administrată cu pasiune de colecționarul Viorel Nicolau, Cetatea Doamnei a fost înlocuită cu o sală pentru jocurile de noroc. Parcă spațiul nu a suportat asemenea substituire, iar acum este un loc de deservire publică.
La un an diferență, librăria Humanitas dispare și ea, închisă definitiv, după ce ani de zile a încercat să supraviețuiască într-o societate sufocată de impostura de orice fel, inclusiv culturală.
”Deja, totul este istorie? Nu protestează nimeni azi că s-a închis o librărie…!? Am luat legătura cu sectorul adminitrativ al Editurii, mi s-a comunicat că librăria merge/ mergea în pierdere. Oare nu se găsește cineva din Piatra Neamț care să ofere un spațiu cu costuri mai reduse? Când dispare o librărie, se face mai întuneric în orașul nostru …! Ne întoarcem, încet, încet, (doar) la civilizația peisajului, vorba lui I. D. Sîrbu. PĂCAT!”, scrie Adrian Alui Gheorghe pe pagina sa de facebook.
Nu, nu protestează nimeni, marea masă de cititori stă cu ochii pe TikTok, iar cei care ar vrea să protesteze știu că e inutil.
”În ”Mușcătura de măr” povestesc cum am intermediat deschiderea acestei librării, a treia din țară, de când a apărut ”rețeaua”. Eram directorul Complexului Muzeal Județean Neamț, aveam ceva pârghii administrative, de care m-am folosit pentru comunitate. Plus că era și o librăreasă de vocație, Raveca Paștinaru, care s-a implicat total: ”În 1993, proaspăt înființata Editură Humanitas căuta în țară spații pentru librării. L-am contactat pe Gabriel Liiceanu, i-am oferit spațiu pentru librărie, pentru o chirie modică. A fost a treia librărie Humanitas din țară, după București și Sibiu, din câte îmi amintesc. Contractul se regăsește, cred, în arhivele Complexului muzeal. Atât apariția editurii Humanitas în România, cât și faptul că am adus-o la Piatra Neamț, cu librăria, au constituit două momente de excepție pentru noi, atunci. Râvneam cu toții la cărțile care apăreau la Humanitas, făceau parte din obsesiile noastre culturale, acumulate în ani de zile”, scrie Adrian Alui Gheorghe.
