- Sf. Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț, 5 august
”Gîndul care-l scrii sau spui
S-a dus… in veci nu-l mai aduni
Si vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată”.
Este prăznuit în fiecare an, pe data de 5 august. S-a născut pe 23 iulie 1913, în comuna Crăiniceni din judeţul Botoşani şi a primit la botez numele Ilie. A rămas orfan de mic de amîndoi părinţii şi a fost crescut de bunica.
A fost primit în viata monahală de stareţul Nicodim Munteanu, viitorul mitropolit al Moldovei şi apoi al doilea patriarh al României. După satisfacerea stagiului militar, a devenit bibliotecarul Mănăstirii Neamţ, iar apoi a predat literatura româna la seminarul de aici. La 8 aprilie 1936, noul staret, arhimandritul Valerie Moglan l-a tuns în monahism, cu un nou nume, cel de Ioan.
Cu aprobarea mitropolitului Nicodim, în noiembrie 1936, tînărul monah s-a îndreptat, împreună cu alţi doi călugări, spre Ţara Sfîntă. După doi ani petrecuţi în pustiu, ajunge la Manastirea „Sfantul Sava”, unde se nevoieşte timp de opt ani. În anul 1947 este hirotonit preot în Biserica Sfîntului Mormînt şi este numit egumen la Schitul românesc cu hramul „Sfântul Ioan Botezatorul“, din Valea Iordanului, pe care îl va conduce pînă în anul 1952.
În noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, împreună cu ucenicul sau Ioanichie, a intrat în obştea Mănăstirii Sfîntul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei. În vara următoare se retrage într-o peşteră, numită Chilia Sfînta Ana, care ţinea de Mănăstirea „Sf. Gheorghe Hozevitul“. Aici şi-a petrecut ultimii ani, ducînd o viaţă foarte aspră.
Sfîntul Ioan Iacob Hozevitul a trecut la cele veşnice pe 5 august 1960, la vîrsta de 47 de ani. A fost înmormîntat de Amfilohie, egumenul Mănăstirii Sfîntul Gheorghe, în pestera care-l găzduise în ultimii ani de viaţă.
Timp de 20 de ani, trupul Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul a rămas în peştera Sfînta Ana. La începutul lunii august 1980, potrivit unei tradiţii locale, conducerea mănăstirii Sfantul Gheorghe Hozevitul a deschis peştera mormintelor, urmînd ca osemintele Cuviosului să fie duse în gropniţa de obşte.
Dezgropat două decenii mai tîrziu, s-a constatat cu uimire că trupul său nu putrezise (nici astăzi nu e putrezit), păstrandu-se intact. Arhimandritul Amfilohie, stareţul mănăstirii Sfîntul Gheorghe Hozevitul, istorisea mai tîrziu: „Ne aşteptam să găsim numai sfinte oseminte şi nu bună mireasmă. Cînd am luat scîndura, am văzut că părintele Ioan dormea, cu trupul neatins de stricăciune, aşa cum l-am pus. Parcă l-am fi pus în mormînt de cîteva ceasuri, ba niciceasuri, ci chiar acum, fără nici o schimbare a infăţişării lui; mîinile, barba, părul, rasa, încalţamintea erau neatinse.”
(foto: Mănăstirea Hozeva, din Pustiul Iudeii)
