Am fost să-l vad pe Domnul bătut de viu pe cruce
Singur în câmp cu corbii şi-a cerului răşină
Uitându-se la soare cum sângerat se duce,
Cu care se simţise de-un fel şi-o rădăcină.
Şi soarele se duce. În zări un şir de care
În pulberea fierbinte plângea din roţi şi osii,
Iar pui de corbi cu pliscul deschis pentru mâncare
Săreau în jurul mumii printre spinări şi bozii.
Ne-am aşteptat un înger sa-aducă-ne isop,
Am aşteptat din ceruri un semn, o-mbărbătare,
De vreme ce-Nţeleptul a fost trimis cu scop,
Să moară printre oameni vândut prin sărutare.
Şi ce făcu-ntuneric, tăcere şi răcoare.
(Tudor Arghezi, Psalmul 13)
