Luna noiembrie ne aduce în atenție 16 sfinți la care credincioșii pot găsi atât ajutor pentru vindecare trupească și sufletească, dar și exemple pentru a trece mai ușor prin încercările societății actuale, informează basilica.ro.
1 Noiembrie: Sf. Cosma și Damian din Asia
Sfinții Cosma și Damian erau doi frați din Efes, Asia Mică, care au trăit în secolul al IV-lea. Îi tămăduiau pe toți oamenii, fără a cere nimic în schimb, fiind cunoscuți drept doctori fără de arginți.
1 Noiembrie: Sf. David din Evia
Sfântul David s-a născut la începutul secolului al XVI-lea într-un sat din apropierea insulei Evia. Pe când era copil, Sf. Ioan Botezătorul i-a apărut în vis și l-a condus într-o biserică din apropiere, unde băiatul a rămas timp de 6 zile, desculț, în picioare, în rugăciune în fața icoanei Înaintemergătorului. De aceea, sfântul este cunoscut și sub numele de „copilul Înaintemergătorului”.
2 Noiembrie: Sf. Gavriil Georgianul
Sfântul Gavriil (Goderdzi Urghebadze) s-a născut în 1929, la Tbilisi, capitala Georgiei. A fost tuns în monahism și a primit, după cum și-a dorit, numele Sfântului Gavriil Athonitul care a primit în chip minunat icoana Maicii Domnului din Iviron (Portaitissa).
4 noiembrie: Sf. Gheorghe din Drama
Sfântul Gheorghe Karslidis s-a născut pe teritoriul actual al Turciei la începutul secolului XX. Fiii duhovnicești povestesc că Sfântul Gheorghe știa păcatele ascunse sau uitate, și săvârșea numeroase vindecări, pe care căuta să le ascundă cu smerenie. Prin harisma înainte-vederii a prorocit începerea celui de-al Doilea Război Mondial și prin rugăciunile sale a ocrotit mănăstirea și pe credincioșii din satele învecinate.
8 noiembrie: Sf. Arhanghel Rafail
Sfântul Rafail este un înger din ceata arhangelilor și este cinstit ca vindecător al bolnavilor, ocrotitor al celor aflați în călătorie și al celor căsătoriți. Arhanghelul este menționat în Sfânta Scriptură, în Cartea lui Tobit, fiind cel care, sub înfățișarea unui tânăr îl însoțește pe Tobia în călătorie, vindecă o femeie demonizată și pe Tobit de o boală a ochilor. La final își dezvăluie identitatea spunând: „Eu sunt Rafael, unul din cei șapte sfinți îngeri, care ridică rugăciunile sfinților și le înalță înaintea slavei Celui Sfânt” (Tobit 12:15). Unele surse îl indică pe Sf. Rafail drept îngerul care venea și tulbura apa scăldătorii din Vitezda, în jurul căreia se strângeau bolnavii.
Etimologic, Rafail înseamnă „Dumnezeu este Cel care vindecă”.
Sfântul Rafail este sărbătorit alături de Soborul Sf. Arh. Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor Puteri celor fără de trup, în data de 8 noiembrie.
9 noiembrie: Sf. Nectarie de la Eghina
Sfântul Nectarie s-a născut în Silivria, pe teritoriul actual al Turciei, în anul 1846, într-o familie de creștini. La vârsta de 30 de ani a intrat în viața monahală, iar 9 ani mai târziu a ajuns Episcop al Pentapolei.
Între 1904 și 1907 a întemeiat mănăstirea de maici din Insula Eghina, unde și-a petrecut ultimii ani din viață.
În această perioadă a crescut și faima virtuților și a harului pe care îl primise de la Dumnezeu. Astfel, a vindecat numeroși mireni și monahi de bolile de care sufereau și a adus ploaia în insula afectată de secetă.
Spre finalul vieții a avut o ultimă încercare dată de o boală chinuitoare. A trecut la Domnul, în pace, într-un spital din Atena, în 8 noiembrie 1920. Vindecările minunate nu au contenit să apară, iar mănăstirea Eghina a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Grecia.
10 noiembrie: Sf. Mc. Orest
Sfântul Orest a fost un doctor creștin care a trăit în Capadocia, în vremea împăratului Dioclețian (284-311).
10 noiembrie: Sf. Arsenie Capadocianul
Sfântul Arsenie s-a născut în jurul anului 1840 în Capadocia. După terminarea studiilor și intrarea în monahism, a slujit în satul său natal, Farasa. Sfântul Arsenie refuza toate darurile care i se aduceau drept mulțumire, spunând: „Credința noastră nu este de vânzare”.
A fost înzestrat și cu darul înainte-vederii și a prorocit alungarea grecilor din Asia Mică, contribuind la organizarea acestei plecări.
A trecut la Domnul în exil, în anul 1924, și a fost înmormântat în insula Corfu. Sfintele sale moaște se află în prezent la Mănăstirea Suroti de lângă Tesalonic, unde este înmormântat Sfântul Paisie.
De la Sfântul Arsenie s-a păstrat o rânduială de citire a psalmilor pentru diverse nevoi.
10 noiembrie: Sf. Olga de Alaska
Sfânta Olga a fost o nativă din Alaska, din tribul Yup’ik, care a trăit între anii 1916 – 1979. A rămas cunoscută și pentru empatia și pentru grija pe care o avea pentru cei care suferiseră orice formă de abuz.
11 noiembrie: Sf. Mc. Ștefanida (Corona)
Sfânta Ștefanida este o muceniță din secolul al II-lea, care a ajuns în atenția credincioșilor în anul 2020, când a izbucnit pandemia de coronavirus.
O întâlnim în sinaxare sub numele de „Ștefanida” sau „Corona”. Ambele variante înseamnă „cunună” în greacă, respectiv latină, și fac referire la cununa martirului pe care sfânta a primit-o.
În timpul Cruciadelor, fragmente din moaștele sale au fost duse în catedrala din Aachen (Germania). În secolul al XIV-lea, când epidemiile de ciumă dezastau Europa, spațiul germanic a fost ocrotit prin mijlocirea Sfintei Ștefanida. De aceea, în tradiția apuseană este considerată „izbăvitoare de epidemii” și „protectoare de boli infecțioase”.
12 noiembrie: Sf. Ioan cel Milostiv
Sfântul Ioan a fost cipriot de origine și a trăit în secolele VI-VII. După ce a rămas văduv, a fost chemat să ocupe scaunul de Patriarh al Alexandriei. Bunătatea sa a determinat felul în care avea să fie pomenit în istorie, drept „cel Milostiv”. Oferea ajutor material oricui venea să-i ceară, deoarece, după cum îi spunea ucenicului său, nu știa în chipul cărui om „se ascunde” Hristos.
După ce a trecut la Domnul în țara natală, moaștele sale au fost aduse la Constantinopol și aduceau vindecare bolnavilor. În anul 1489, racla a fost dăruită regelui Matei Corvin al Ungariei, care a așezat-o într-o biserică din Bratislava.
În România, la Biserica „Postelnicu Fir” din Craiova, se află o parte din mâna dreaptă a Sfântului Ioan.
17 noiembrie: Sf. Grigorie Taumaturgul
Sfântul Grigorie s-a născut într-o familie păgână, dar distinsă, pe teritoriul Turciei de azi. A fost un om al lui Dumnezeu, făcător de minuni și un „al doilea Moise”, după cum a fost numit încă din timpul vieții sale.
A dorit să-și dedice în întregime viața lui Hristos și s-a retras în pustie unde a petrecut mulți ani. Faima virtuților sale s-a răspândit și a fost forțat să accepte hirotonia în episcop.
Cu puterea rugăciunii sale alunga demoni, poruncea munților și apelor, vindeca orice fel de boală și durere, devenea invizibil prigonitorilor săi, cunoștea gândurile altora și vedea evenimente întâmplate la depărtare.
A trecut la Domnul la o vârstă înaintată, în jurul anului 270.
20 noiembrie: Sf. Grigorie Decapolitul
Sfântul Grigorie este cunoscut drept un cuvios din secolele VIII – IX, din Asia Mică, care a căutat să trăiască o viață ascetică, în permanentă rugăciune.
A trăit și în obștea unor mănăstiri, dar harul dumnezeiesc l-a dobândit în pustie, unde s-a luptat cu vrăjmașii și a dobândit nepătimirea.
Spre sfârșitul vieții s-a îmbolnăvit de rinichi și dorind să-i urmeze lui Hristos în suferință, a cerut și boala hidropiziei. Cu toate că era grav bolnav, a mai călătorit la Muntele Olimp și la Constantinopol, unde a trecut la Domnul.
În jurul anului 1490, boierul Barbu Craiovescu a cumpărat de la turci moaștele Sfântului Grigorie, pentru a le dărui ctitoriei familiei sale, Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea.
De-a lungul secolelor, de când se află în această mănăstire, Sfântul Grigorie a înfăptuit numeroase minuni: a ocrotit lăcașul de cult de invazii, a vindecat demonizați și paralitici, iar în ultimele decenii a devenit cunoscut și drept grabnic ajutător pentru bolnavii de cancer.
25 noiembrie: Sf. Mc. Ecaterina
Sfânta Ecaterina s-a născut în Alexandria, la sfârșitul secolului al III-lea, într-o familie nobilă.
Era o fecioară înzestrată cu frumusețe, inteligență și o educație aleasă, ajungând printre cei mai de seamă înțelepți ai vremii. Căutând să se căsătorească cu un tânăr pe măsura ei, mama ei, creștină în secret, a dus-o la un părinte pentru a o povățui. Sfânta a ajuns să se boteze și să înțeleagă repede tainei credinței creștine. L-a descoperit astfel pe Mirele mult dorit, pe Mântuitorul Hristos.
Acesta i s-a arătat și i-a dat un inel, semn al statorniciei pe care tânăra trebuia să o arate în iubirea de Dumnezeu.
Dragostea ei pentru Hristos a ajutat-o să-i convertească pe mulți la creștinism, inclusiv pe 150 dintre cei mai învățați filozofi și retori. Pelerinii care se închină la racla sa din Sinai primesc un inel care amintește de inelul primit de sfântă de la Hristos, dar care este și un mijloc de transmitere a harului vindecător.
26 noiembrie: Sf. Stelian Paflagonul
Sfântul Stelian s-a născut în Paflagonia, Asia Mică, în secolele IV-V. De copil a avut chemare pentru viața monahală și și-a păstrat curăția sufletească și trupească.
După ce a intrat în mănăstire, s-a retras într-o peșteră unde primea hrană de la un înger. Acolo a primit darul vindecărilor. Cu rugăciunile sale îi tămăduia pe bolnavi, în special pe copii. De asemenea, le vindeca pe femei de infertilitate.
Era considerat un doctor fără de arginți, deoarece nu primea plată pentru ajutorul pe care-l oferea.
A rămas cunoscut drept ocrotitor al copiilor, de aceea este reprezentat în icoane ținând în brațe un prunc. Un fragment din moaștele sale se găsește la Biserica Sfântul Stelian – Lucaci din București.
Surse: basilica.ro; stiridigitale.ro / Sursa foto: depositphotos.com
