În ultima săptămână 14 persoane care au consumat ciuperci din pădure s-au prezentat la unitățile de primiri urgențe din județ cu semne și simptome de intoxicație, informează Direcția de Sănătate Publică Neamț.
Ciupercile au o valoare nutritivă ridicată motiv pentru care au fost consumate din cele mai vechi timpuri.
Pe lângă ciupercile comestibile se cunosc şi cel puţin 50 de specii toxice, maximul de incidenţă al intoxicaţiilor înregistrându-se în perioada iulie-octombrie.
Intoxicaţiile adevărate cu ciuperci au drept cauză toxina specifică ciupercii. Efectele apărute în organism depind de caracteristicile toxinei, de cantitatea ingerată, de momentul recoltării ciupercilor (sunt ciuperci tinere care prezintă toxicitate mai mare decât cele bătrâne), modul de preparare termică, de particularităţile consumatorului (existenţa unor boli anterioare, alergii) şi de ingestia simultană de alcool.
Recoltarea ciupercilor din pădure, în mod neorganizat, sau achiziţionarea de la culegătorii care le comercializează în pieţe implică riscuri importante asupra sănătăţii deoarece îşi pot face apariţia exemplarele din speciile de ciuperci otrăvitoare, care generează intoxicaţii acute la consumatori.
Pentru a preveni apariţia unor astfel de intoxicaţii, respectaţi următoarele recomandări:
- Consumaţi doar ciuperci cunoscute sau achiziţionate din magazin!
- Nu consumaţi ciuperci crude!
- Nu consumaţi ciuperci împreună cu cantităţi mari de băuturi alcoolice!
- Conservaţi ciupercile la frigider si consumaţi-le în maximum 2 zile dupa ce leaţi cules sau cumpărat!
- În caz că prezentaţi unul sau mai multe simptome (diaree, vărsături, greaţă, tremurături, ameţeli, tulburări de vedere) în urma consumului de ciuperci, adresaţi-vă medicului!
- Simptomele apar în primele 12 ore după consum, iar starea se poate altera rapid, cu consecinţe grave: tulburări digestive severe, cu deshidratare, afectarea ficatului, afectarea rinichilor, tulburări neurologice sau chiar deces.
Ciupercile sunt plante inferioare (Thalophytae – Fungi), unele dintre acestea (ciupercile comestibile) fiind folosite în alimentaţia umană datorită valorii lor nutritive. Ele conţin 90-93% apă, între 1,5 şi 8,2% substanţe azotate (proteice şi neproteice), glucide 1-3%, reprezentate în special de trehaloză, glucide nedigerabile precum celuloza, hemiceluloza, pectina (motiv pentru care pot rămâne în cavitatea gastrică până la 4 ore; ţin de foame); lipidele sunt slab reprezentate. Ciupercile conţin vitamine (B1, B2, D, C şi caroten – provitamina A), săruri minerale (potasiu, magneziu, calciu, sodiu, fosfor, fier), precum şi o serie de acizi organici: citric, tartric, malic, oxalic. Mare atenţie însă la alegerea lor, pentru că ciupercile necomestibile conţin toxine care pot fi fatale organismului. De cele mai multe ori, ciupercile necomestibile se pot confunda uşor cu cele comestibile.
Există zeci de mii de specii de ciuperci în natură, dintre acestea numai câteva mii fac parte din categoria ciupercilor superioare (macromicete). In ţara noastră sunt cunoscute peste 1600 specii de ciuperci superioare, ciuperci cu “pălărie”, al căror diametru este mai mare de 4 mm. Dintre acestea aproximativ 400 sunt comestibile şi peste 200 specii sunt sigur toxice.
Nu trebuie folosite în alimentaţie decât ciupercile bine cunoscute. Prin ingerarea ciupercilor otrăvitoare (Amanita Phalloides, Amanita Muscaria, etc.) se produc tulburări digestive (vărsături, diaree, deshidratare), cardiovasculare (bradicardie, hipotensiune arterială, colaps cardio-vascular), neurologice (stare confuzională, delir, convulsii, comă); moartea poate surveni între 8 şi 48 ore datorită conţinutului în substanţe toxice ca falina (acţiune hemolitică), amantina (proprietăţi hipoglicemiante), faloidina (acţiune asupra ficatului şi sistemului nervos).
Toxicitatea ciupercilor otrăvitoare nu poate fi redusă prin fierbere, uscare sau macerare în oţet. De asemenea, îndepărtarea cuticulei nu diminuează toxicitatea. Foarte important de ştiut este faptul că nu există nici un test simplu care să permită recunoaşterea imediată a unei specii toxice. Identificarea unei ciuperci otrăvitoare nu poate fi făcută decât de un specialist.
Intoxicaţia cu ciuperci are ca etiologie toxina propriu-zisă, caracteristică speciei, dar poate avea şi alte cauze. Astfel, se diferenţiază intoxicaţiile adevarate (micetismul) datorate toxinei specifice speciei de cele false datorate unor cauze multiple.
Dintre cauzele falselor intoxicaţii amintim următoarele:
1. Consumul exagerat – Ciupercile fac parte dintre alimentele greu digerabile. In consecinţă, la persoanele sensibile, ciupercile pot genera tulburări digestive chiar la un consum minim şi moderat.
2. Intoxicaţiile “închipuite” – Frica de a fi consumat o ciupercă otrăvitoare poate declanşa pe cale psihică o serie de simptome (nelinişte, tahicardie, transpiraţie şi chiar tulburări gastrointestinale), care simulează o intoxicaţie cu ciuperci.
3. Consumul de ciuperci alterate – Ciupercile se altereaza repede (1-2 zile) datorită conţinutului crescut de apă, unele putând deveni toxice. Ciupercile vechi, cele atacate de larvele unor viermi, cele recoltate pe vreme ploioasă, cele transportate neadecvat sau cele depozitate în spaţii necorespunzătoare, toate pot fi contaminate de diferite bacterii şi mucegaiuri. Aceste intoxicaţii, deloc neglijabile, se încadrează în categoria toxiinfecţiilor alimentare.
4. Consumul de ciuperci crude – Un număr mare de specii de ciuperci conţin toxine termolabile, care sunt distruse prin preparare termică. Consumul ciupercilor crude, chiar şi a celor cunoscute, este însă contraindicat.
5. Alergii – Există persoane la care după consumul repetat de ciuperci se formează anticorpi faţă de proteinele ciupercilor.
6. Intoleranţa – Se cunoaşte o intoleranţă faţă de trehaloză, un glucid conţinut de ciuperci. Această intoleranţă este explicată prin lipsa enzimei care digeră acest glucid în intestin (trehalaza). Astfel, apar dureri abdominale, însoţite de diaree, la fiecare consum de ciuperci.
7. Ciupercile şi alcoolul – Unele specii de ciuperci generează simptome de intoxicaţie în combinaţie cu alcoolul. Cele mai cunoscute sunt din genul Coprinus. Coprina, tipică pentru speciile genului, împiedică metabolizarea. În general, nu se recomandă consumarea ciupercilor cu cantităţi mari de băuturi alcoolice, deoarece alcoolul măreşte solubilitatea unor substanţe specific, favorizând absorbţia intestinală a acestora, ceea ce poate amplifica gravitatea efectelor apărute.
