În perioada 15 – 31 august, pe simezele Galeriilor de Artă „Lascăr Vorel” Piatra-Neamț, va fi expusă Expoziția aniversară: Elena Aflorii (n. 26 august 1934 – d. 2 februarie 2023), care pune în atenția publicului iubitor de artă opera artistică a acesteia. A fost numită expoziție aniversară datorită faptului că îndrăgita artistă ar fi împlinit anul acesta, pe 26 august, onorabila vârstă de 90 de ani.
Vernisajul expoziției va avea loc luni, 19 august, la ora 17:00 în cadrul căruia va prezenta poetul și criticul de artă Emil Nicolae. Tot în cadrul deschiderii oficiale a expoziției va fi prezentă și sora artistei, Roxana Georgeta Bălună, cea care deține întreaga colecție de lucrări, ce a venit din America pentru a fi prezentă la acest eveniment, ocazie cu care își dorește să reînsuflețească activitatea și operele îndrăgitei artistei.
Expoziția este prezentată în cele două săli ale galeriei, prima sală fiind dedicată numeroaselor acuarele, iar cea de-a doua sală cuprinde lucrări în tehnica ulei pe pânză.
Ideea conceperii acestei expoziții se regăsește în dorința de a pune în valoare artiștii locali și de a-i introduce în memoria colectivă, după cum urmează:
„Conceptul expozițional gândit de către inițiatoarea expoziției aniversare Elena Aflorii, doamna Maria Arteni, soția regretatului Valeriu Arteni, ambasadorul României în Vietnam și Coreea de Sud, se bazează pe motive bine întemeiate și anume: în primul rând pentru că este pietreancă, a urmat cursurile Colegiului Național „Calistrat Hogaș” și în al doilea rând semnifică „reconstituirea postumă a operei unui artist talentat și profund care merită recuperat”, așa cum remarcă poetul și criticul de artă Emil Nicolae. Mesajul expoziției eveniment este unul fără echivoc. Elena Aflorii este o pictoriță talentată și profundă care ne îmbogățește sufletele și inimile de încântare cu lucrările ei.”
ELENA AFLORII (n. 26 august 1934, Soroca, R. Moldova – d. 2 februarie 2023, București) și-a desfășurat studiile liceale la Piatra-Neamț și a fost absolventă a Facultății de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, București (1963). Din 1964 a fost profesor în învățământul gimnazial, iar din 1968 a devenit membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România.
A avut expoziții personale la București, Pitești, Piatra-Neamț, Bacău, Focșani și a participat la trei ediții ale Bienalei Naționale de Artă Plastică „Lascăr Vorel” Piatra-Neamț (în 1972, 1974, 1976). A participat la numeroase expoziții colective din țară și străinătate.
Pentru a-și contura experiența artistică, a participat la mai multe călătorii de studii în Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia, Germania, Italia, Ungaria, Franța, Rusia. Lucrările ei se află în colecții muzeale și private din Germania, Belgia, Franța, SUA.
Referințe critice:
„Reconstituirea postumă a operei unui artist este uneori, deopotrivă, o inteprindere dificilă și – probabil – infidelă. Dificilă din cauza accesului limitat la sursele de documentare (lucrări păstrate/salvate în arhiva familiei, fără a ști dacă sunt cele mai reprezentative) și, în consecință, imaginea aproximativă la care ajungem, cu un grad relativ de fidelitate. Este și cazul Elenei Aflorii. Acuarelele etalate în această expoziție ne spun că avem de a face cu o coloristă de vocație, pentru care desenul e doar un pretext, un accesoriu deloc complicat, menit să susțină/să fixeze o cromatică bine controlată și sugestivă. În schimb, uleiurile probează și o capacitate de construcție deosebită, cu un plus de profunzime plastică. Astfel avem pe simeze proba că Elena Aflorii rămâne un artist care merită recuperat.” (Emil Nicolae, critic de artă)
„După câteva expoziții personale, după foarte multe participări la expoziții colective și după un rodnic dialog cu serii de elevi, Elena Aflorii lasă impresia a fi la ceasul debutului. Emoționată și neîncrezătoare în operele sale, pierdută de teama și grija întâlnirii cu publicul, pictorița devine brusc sigură de sine gândind la investiția de efort, experiență și suflet închisă în fiecare lucrare în parte. Din această atât de curat omenească alternare de simțăminte putem contura personalitatea aparte și deosebit de interesantă a artistei. Modestia e a sa, mândria este născută din dorința de a fi demnă de breasla căreia îi aparține, dragostea și respectul sunt pentru arta pe care o slujește. Rodul acestei structuri omenești alese este concretizat prin suita de acuarele pe care o prezintă în actuala expoziție. Penelul suplu, nervos, și culoarea, când diafană, când cu tonuri catifelate de noapte de august, slujesc bucuriei pictoriței aflată în fața motivului. Acesta, fie el uliță de sat sau stradă de oraș, deal sau chip de om, buchet de flori sau amintire duioasă, ne invită întotdeauna cu caldă insistență să-l privim și să-l ducem cu noi în ochi și în amintire; și cu fiecare asemenea amintire, Elena Aflorii ne îmbogățește cu o nouă și trainică încântare.” (1982, fragment din catalogul de expoziție „Căminul Artei”, București)
