- ÎNVIEREA LUI LAZĂR
- SANHEDRINUL PLĂNUIEŞTE SĂ-L UCIDĂ PE ISUS
Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi învierea lui Lazăr, una dintre cele mai mari minuni făcute de Mântuitor. Este cea de a treia înviere din morţi pe care o face Isus, după învierea fiicei lui Iair şi a fiului văduvei din Nain.
De data aceasta, faţă de celelalte două învieri, Isus realizează acest miracol după un plan pe care îl gândeşte încă de când Lazăr era bolnav şi refuză să meargă la el să îl vindece, sau să-l vindece de la depărtare, aşa cum a făcut şi în alte cazuri, răspunzând la alte rugăciuni. El le -a răspuns:
„Această boală nu este spre moarte, ci pentru slava lui Dumnezeu, ca, prin ea, Fiul lui Dumnezeu să Se slăvească”.
| 5. | Şi iubea Iisus pe Marta şi pe sora ei şi pe Lazăr. |
| 6. | Când a auzit, deci, că este bolnav, atunci a rămas două zile în locul în care era. |
| 7. | Apoi, după aceea, a zis ucenicilor: Să mergem iarăşi în Iudeea. |
| 8. | Ucenicii I-au zis: Învăţătorule, acum căutau iudeii să Te ucidă cu pietre, şi iarăşi Te duci acolo? |
| 9. | A răspuns Iisus: Nu sunt oare douăsprezece ceasuri într-o zi? Dacă umblă cineva ziua, nu se împiedică, pentru că el vede lumina acestei lumi; |
| 10. | Iar dacă umblă cineva noaptea se împiedică, pentru că lumina nu este în el. |
| 11. | A zis acestea, şi după aceea le-a spus: Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. |
| 12. | Deci I-au zis ucenicii: Doamne, dacă a adormit, se va face bine. |
| 13. | Iar Iisus vorbise despre moartea lui, iar ei credeau că vorbeşte despre somn ca odihnă. |
| 14. | Deci atunci Iisus le-a spus lor pe faţă: Lazăr a murit. |
| 15. | Şi Mă bucur pentru voi, ca să credeţi că n-am fost acolo. Dar să mergem la el. |
| 16. | Deci a zis Toma, care se numeşte Geamănul, celorlalţi ucenici: Să mergem şi noi şi să murim cu El. |
| 17. | Deci, venind, Iisus l-a găsit pus de patru zile în mormânt. |
| 18. | Iar Betania era aproape de Ierusalim, ca la cincisprezece stadii. |
| 19. | Şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi Maria ca să le mângâie pentru fratele lor. |
| 20. | Deci Marta, când a auzit că vine Iisus, a ieşit în întâmpinarea Lui, iar Maria şedea în casă. |
După ce se întâlneşte cu Marta şi apoi cu Maria în apropiere de Betania, Isus merge cu ele la mormântul lui Lazăr. Mormântul este o peşteră cu o piatră la intrare.
„Luaţi piatra!”, spune el. Neînţelegând ce vrea să facă Isus, Marta îşi exprimă îngrijorarea: „Doamne, trebuie să miroasă deja, căci este a patra zi”. Însă Isus îi zice: „Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?” (Ioan 11:39, 40).
Piatra este dată la o parte. Apoi Isus îşi ridică ochii spre cer şi se roagă: „Tată, îţi mulţumesc că m-ai ascultat. Este adevărat, ştiam că întotdeauna mă asculţi, dar vorbesc datorită mulţimii care stă împrejur, ca să creadă că tu m-ai trimis”. Rugându-se în public, Isus le arată oamenilor care sunt de faţă că ceea ce urmează să facă este prin puterea lui Dumnezeu. După aceea, el strigă: „Lazăr, vino afară!”. Şi Lazăr iese din mormânt cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii şi cu faţa înfăşurată într-o pânză. „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!”, spune Isus (Ioan 11:41-44).
Mulţi iudei care au venit să le consoleze pe Maria şi pe Marta văd miracolul şi manifestă credinţă în Isus. Dar alţii merg la farisei şi le spun ce a făcut el. Fariseii şi preoţii principali adună Sanhedrinul, Curtea Supremă a iudeilor. Printre membrii Curţii se numără şi marele preot, Caiafa. Nemulţumiţi, unii dintre ei spun: „Ce-i de făcut, pentru că acest om face multe semne? Dacă îl lăsăm aşa, toţi vor crede în el, vor veni romanii şi ne vor lua atât locul, cât şi naţiunea” (Ioan 11:47, 48). Deşi au auzit de la martori oculari că Isus „face multe semne”, aceşti bărbaţi nu se bucură de ceea ce realizează Dumnezeu prin el. Ei sunt în primul rând preocupaţi să nu-şi piardă poziţia şi autoritatea.
Învierea lui Lazăr este o grea lovitură pentru saduchei, care nu cred în înviere. Caiafa, şi el saducheu, ia cuvântul: „Voi nu ştiţi nimic şi nu vă gândiţi că este în folosul vostru să moară un singur om pentru popor şi să nu fie distrusă toată naţiunea” (Ioan 11:49, 50; Faptele 5:17; 23:8).
