Mariana OLTEAN TUDOSE
În această dimineaţă de 23 octombrie 2023, am avut bucuria să-i spun La Mulţi Ani profesorului, pictorului, artistului, maestrului Dumitru Bezem, acestui om minunat, iubit, respectat şi apreciat în Neamţ, în ţară şi în străinătate, prieten (cu onoare mărturisesc aceasta), pe cât de înălţător, pe atât de modest.
Lucrări semnate Dumitru Bezem se află în colecții de stat și particulare din România, Franța, Olanda, Anglia, Belgia, Israel, Japonia, Germania, Italia, SUA, Canada, Ungaria, Spania, Africa de Sud, Venezuela, Cehia, Republica Moldova, Elveția, Australia, Irlanda, Emiratele Arabe Unite, Finlanda.
Despre Dimitru Bezem(Mitică, îi spun prietenii), în textul Viaţa Nemţeană/Maestrul Dumitru Bezem, între Biserici şi Duhovnici
“Ce să-mi doresc? Să mă înţeleg cu lumea din jur! Cu toată lumea!”
Rep: La Mulţi Ani maestre! 76! Vă doresc să vă înconjoare tot universul de frumuseţe şi culoare pe care l-aţi creat şi l-aţi dăruit lumii! Ca în fiecare an, aveţi o nouă dorinţă. Cu ce îşi începe dimineaţa primei zile de 76 de ani Dumitru Bezem?
D.B: – În primul rând cu mulţumirea pentru telefon, din tot sufletul meu cu această mulţumire, măi copil frumos! (îl şi văd zâmbind, în felul său sincer şi luminos, n.r). Îmi doresc, ce să spun? Îmi doresc să mă înţeleg cu lumea din jur! Cu toată lumea! Să nu supăr pe nimeni. Şi îmi mai doresc să mai pot lucra în continuare, să expun lucrări interesante, deci putere şi sănătate!
Rep: Întorcându-vă în timp, aţi schimba ceva?
D.B: Aş schimba câteva lucruri, dar de natură personală, aşa că nu le spun pentru ziar. Da, da, le-aş schimba! În rest, să ştii, cred că multe lucruri mie mi-au fost hărăzite de Dumnezeu și de familie. Șansa mea a venit din credință și din educația de acasă, de la Tarcău. Așa, ca să mai răspund ceva și la prima întrebare…Le transmit tuturor urări din inimă!
Rep: – Într-unul din vernisajele expozițiilor dvs, aţi fost prezentat “colorist de forţă”. Are pictorul o culoare preferată?
D.B: – Acum, la vârsta asta, am un evantai de culori preferate. Am fost, însă, foarte mult atras de roşu. Ion Frunzete a remarcat o vibraţie a acestei culori la mine, în mai multe lucrări. Eu însumi am fost atras de roşu. Acum, cum să zic eu, mie nu prea îmi place să vorbesc despre mine, în contextul acesta în care lumea parcă se înrăieşte e mai bine aşa, să nu supărăm pe nimeni, de aceea l-am citat pe Ion Frunzete.
Rep: – Un tablou de care nu v-aţi despărţi niciodată, cu nici un preţ?
D.B: – Ar fi fost un mare risc să nu pot să mă despart fie şi de un singur tablou, pentru că nu aş mai fi făcut după aceea mare lucru. Asta să vezi şi la marii creatori că se poate întâmpla, să nu se poată despărţi. Pot însă să spun că ţin la unele lucrări foarte mult , uite de pildă, Arlechinul. Până la urmă… Arlechinul…(maestrul tace un moment, apoi râde, evitând simbolismul tabloului pictat; n.r.). Apoi florile! Sigur, florile! Atât cele din natură cât şi cele pictate. Cum să-ţi spun, Mariana, floarea este potenţarea valenţei cromatice pe care o sugerează fie natura, fie creaţia artistică.
Rep: Şi aceste tablouri sunt în inima publicului…
D.B: Da…a publicului. Acum îmi amintesc de Viorel (Viorel Tudose, redactorul şef al ziarului Ceahlăul, n.r.), adu-ţi tu aminte ce bine ne înţelegeam noi, fie că ne întâlneam în redacţie, ori la Hulubărie sau la un pahar cu vin. Vorbeam unul cu celălalt, comunicam cu adevărat, iar el îmi spunea uitându-se la tablouri, Măi Mitică, tu ar trebui să scrii poezie, măi! A fost un om…! Doar vezi că uneori ne consumăm timpul cu lucruri inutile şi ne consumăm liniştea cu tot felul de animozităţi…
Rep: Reluaţi acest subiect, al unor potenţiale conflicte, animozităţi…
D.B: – Stai, te opresc să-ţi răspund înainte de a mă întreba: prin tot ceea ce am făcut eu, am încercat să evit disputele şi argumentele sterile, legate de politică şi ideologie, pentru că mi se par absurde şi nelalocul lor pentru om de cultură. Mai mult de atât nu voi spune.
Rep: – Ce este cel mai important în relaţiile cu oamenii din jur?
D.B: – Dincolo de principiile fundamentale morale, este şi te rog să scrii cu litere mari, COMUNICAREA! Eu dacă ies în lume – şi plăcerea mea este să ies, trebuie să discut cu cineva, pe orice temă! Nu sunt un închistat, nu aleg oamenii după criterii elitiste pentru că eu însumi nu sunt un elitist, sunt crescut de oameni cu morală, de oameni cu simplitate, să iubesc oamenii şi să-i preţuiesc. Şi soţia mea spune, când ieşim pe stradă – Pe tine te salută toată lumea! Pentru că mie îmi place să comunic!
Rep: Spune-ţi cititorilor noştri ceva despre profesorul Dumitru Bezem. Cum era omul de la catedră?
D.B: Să-ţi spun o întâmplare foarte recentă, dar, înainte de asta, uite, mi-a venit în minte ce mi-a spus tata când m-am dus să predau: Măi, tu să te duci la şcoală şi să te porţi cu toţi copiii aşa cum mă port eu cu tine acasă!
La ultimul vernisaj- vezi că mai am unul şi astăzi, la Bibiblioteca Judeţeană, în Sala Cupola- în timp ce stăteam de vorbă cu o doamnă, văd un tânăr care se uita ţintă la mine şi parcă ezita să-mi vorbească. După ce am terminat de vorbit cu doamna, m-am dus eu spre el iar el a venit la mine şi zice:
Ştiţi, domnule profesor Bezem, eu am fost elevul dumneavoastră!
Sincer, nu mai ţin minte atâtea chipuri, nu mai pun faptul că s-au şi maturizat între timp.
Adică nu chiar elevul dumneavoastră, dar aţi ţinut locul o săptămână profesoarei noastre care era bolnavă, ei, şi în acea săptămână s-a deschis o poartă parcă aşa, a fost plină de lumină! mi-a mai spus el. Pentru mine să predau nu a fost o corvoadă. Am iubit copiii, nu a contat niciodată din ce mediu si din ce familii vin ei, am încercat să aduc arta în sufletul lor, pe înţelesul lor.
Rep: Şi pentru omul Mitică Bezem, cum va fi ziua de astăzi?
D.B: – Cu oameni în jur. Un vernisaj, întâlniri cu prietenii – să vii!-, familie, cum spuneam, comunicare. De ziua mea te rog să le transmiţi tuturor, iubire. Vă îmbrăţişez pe toţi şi vă iubesc!
Rep: Eu vă mulţumesc! La Mulţi Ani, maestre!
„Dumitru Bezem se adresează cu toată generozitatea publicului său fidel, pe care nu l-a dezamăgit niciodată. În pictura lui Bezem recunoaștem anumite engrame care ajută arhetipul său. Această umanitate sângerândă pe care o prezintă tablourile sale are o autentică vibrație”. (Lucian Strochi)
Pe aceeaşi temă: Dumitru Bezem: „Un pictor gândește în felul lui despre lumea în care trăiește, despre semeni”
