Astăzi, biserica ortodoxă îi sărbătoreşte pe sfinţii Constantin şi mama sa Elena.
CRUCEA ARĂTATĂ PE CER, SEMNUL DE LA CARE S-A CONVERTIT ÎMPĂRATUL ROMAN
Izvoarele scrise bisericești vorbesc despre convertirea lui Constantin cel Mare la creștinism, care s-ar fi făcut în chip miraculos, în timpul bătăliei de la Pons Milvius (Podul Milvius) din apropierea Romei. Tradiția creștină pretinde că în somn, Constantin ar fi văzut pe cer, în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui, pe care scria: “In hoc signo vinces” (Prin acest semn vei învinge). În noaptea de 28 spre 29 octombrie 312, în somn i s-a arătat Christos cu semnul pe care îl văzuse pe cer și i-a cerut să pună monograma creștina pe steagurile de luptă și pe scuturile soldaților, pentru a fi ocrotiți atît el, cît și armata sa de furia dușmanului.
Dovedindu-se victorios în lupta de a doua zi, Constantin a atribuit victoria sa lui Dumnezeu, motiv pentru care, un an mai tîrziu, a promulgat faimosul Edict de la Milano din luna februarie 313, prin care îngăduia creștinilor libertatea de manifestare a credinței și le înapoia averile confiscate.
Istoricii susțin că și în dimineața zilei de 7 mai 351, în timpul domniei împăratului Constantin al II-lea (337-361), fiul lui Constantin cel Mare, deasupra Ierusalimului s-a arătat o cruce imensă, lungă de 9 km, întinzîndu-se de la Golgota pînă la Muntele Măslinilor. Istoricul Sazomen a notat că aceasta strălucea ca soarele și că “apariția ei i-a făcut pe multi păgîni și iudei să treacă la creștinism”. Sfintul Chiril, patriarhul Ierusalimului, i-a trimis atunci o scrisoare lui Constantiu, în care i-a descris fenomenul, care a durat șapte zile, si l-a sfătuit să se alăture dreptei credințe. În acest fel, crucea a devenit simbolul creștinismului și emblema sau semnul său de recunoaștere.
Unde este astăzi Sfînta Cruce?
Datorită greutății Crucii, în timp ce urca dealul Golgotei, Christos a căzut de trei ori, pînă a ajuns la locul unde a fost răstignit și și-a dat duhul. Această cruce, pe care a fost răstignit Iisus Christos, a fost descoperită de Elena, mama împăratului roman Constantin cel Mare (306-337), prin anul 324 sau 326. Versiunea oficială este data de Theodoret, care povestește că Elena, ajungînd la Ierusalim, a rămas profund mîhnită cînd a văzut ca pe locul unde a pătimit Mîntuitorul fusese înălțat un templu închinat zeiței Venus, și a poruncit să fie dărîmat. Cu acest prilej, a fost scos la iveala mormîntul lui Isus, care fusese ascuns pînă atunci, lîngă care s-au găsit trei cruci, cele pe care fuseseră răstigniți Isus și cei doi tîlhari.
Cum s-a aflat care e crucea Mîntuitorului?
Pentru a afla care dintre ele este crucea pe care a fost răstignit Mîntuitorul, episcopul Macarie a propus să fie testate și duse la casa unei femei grav bolnave. Primele două cruci nu au avut nici un efect, dar cînd a fost adusă cea de-a treia, femeia s-a însănătoșit pe loc și s-a dat jos din pat. Unii autori mai spun că tocmai atunci trecea pe stradă o procesiune funerară, iar cei din casă au ieșit repede cu crucea afară și au atins cu ea trupul celui decedat, care a înviat imediat, declanșînd o adevarată explozie de bucurie în rîndul rudelor celui decedat.
După acest eveniment, împăratul Constantin cel Mare a poruncit ca pe locul unde a fost descoperit mormîntul Mîntuitorului să se ridice o frumoasă biserică, știută astăzi sub numele de Biserica Sfîntului Mormînt. O parte din Sfînta Cruce a fost dusă de Elena fiului ei, Constantin, iar partea rămasă a fost îmbrăcată în argint și încredințată episcopului pentru păstrare, fiind venerată public cu prilejul unor sărbători, cînd era scoasă din caseta de argint, oamenii îngenunchind în fața ei și sărutînd-o.
Cum s-a pierdut Sfînta Cruce?
Pentru ca un credincios a mușcat din cruce pentru a lua cu el o bucată din lemn, de la acest incident li s-a interzis oamenilor să mai atingă crucea. Relicva crucii era păstrata de patriarhul latin și purtată, în timp de război, în fruntea armatei. În bătălia de la Hattin, din 4 iulie 1187, regele Egiptului Saldin (Salh ad-Din) (1163-1193) i-a înfrînt pe cruciati, cucerind Ierusalimul și luîndu-l prizonier pe regele Guy de Lusignan, prilej cu care a pus mîna și pe prețioasa cruce, a cărei urmă se va pierde de la aceasta dată.
Înainte de acest eveniment, dar și după, în întreaga Europă au apărut imitații ale Crucii Sfinte, unele realizate de preoții din Ierusalim și trimise unor conducători sau nobili din Europa Apuseană, altele realizate de tot felul de persoane dubioase și escroci dornici de îmbogățire, astfel că astăzi, dintre aceste numeroase cruci, este greu de spus care este cea adevarată, descoperită de Sfînta Elena.