S-a stins din viaţă una dintre cele mai marcante figuri din justiţia nemţeană şi naţională, o personalitate complexă, un intelectual de excepţie, judecătorul Mihai Ciubotaru.
Martori şi mărturii în faţa eternităţii
„Mi-am dat seama că sînteţi, nu numai un judecător convingător (trimis prin şcoli pentru a înspăimînta potenţialii delicvenţi minori), ci şi un redutabil investigator al condiţiei umane juridice. Am remarcat preocupările dvs. pentru subiecte „exotice” – ca legitimitatea tribunalului de la Nurenberg, combinate cu profunde incursiuni culturale şi cu un acut cinism (scepticism?) privind libertatea omului integrat în sistemul socio-politic. Susţineaţi că rezistenţa omului la domesticire e inutilă, dar speram că o credeţi măcar nobilă”.(Ioan Roşca, 20 septembrie 2010)
Judecătorul Mihai Ciubotaru i-a condamnat pe Miron Cosma şi Silviu Popescu în dosarul „Mineriadei”.
„Nu m-am mirat deci că sînteţi agreat de CDR, după 1996, şi că vi s-a propus transferul la Tribunalul Suprem, pentru a sprijini juridic „schimbarea”. M-am amuzat doar imaginîndu-mi surpriza pe care o vor avea aceia care cred că îşi aduc, din Piatra Neamţ, un om de paie. Sîntem probabil amîndoi de acord că, dacă ar fi ştiut cu cine au de-a face, nu v-ar fi dat pe mînă dosarul Timişoara, în care s-a dorit să faceţi doar atîta dreptate cît permitea Sistemul. Nu au ştiut că sînteţi atît de special încît veţi rezista presiunilor, baricadîndu-vă în tribunal ca într-un buncăr, şi că veţi da rapid acea sentinţă care l-a stupefiat pe Stănculescu şi îngheţat pe Chiţac, ce aşteptau senin achitarea. Aţi produs atunci o breşă, pe care încă nu au reuşit să o astupe. De aceea, cînd am auzit, la Montreal, ce lecţie de drept aţi dat elitelor bucureştene şi ce satisfacţie aţi prilejuit victimelor Timişoarei, am ţopăit de bucurie. V-am comunicat admiraţia şi recunoştinţa mea, atunci cînd ne-am reîntîlnit”.(„Mi-am dat seama că sînteţi, nu numai un judecător convingător (trimis prin şcoli pentru a înspăimînta potenţialii delicvenţi minori), ci şi un redutabil investigator al condiţiei umane juridice. Am remarcat preocupările dvs. pentru subiecte „exotice” – ca legitimitatea tribunalului de la Nurenberg, combinate cu profunde incursiuni culturale şi cu un acut cinism (scepticism?) privind libertatea omului integrat în sistemul socio-politic. Susţineaţi că rezistenţa omului la domesticire e inutilă, dar speram că o credeţi măcar nobilă”.(Ioan Roşca, 20 septembrie 2010)
AM SCRIS, DOMNULE JUDECĂTOR!
„Nu cred că sunt multe persoane în Neamţ şi mai departe care să nu ştie cine este judecătorul Ciubotaru, dar, pentru cei mai tineri şi pentru bucuria mea de a evoca o persoană atât de respectabilă, voi povesti câte ceva: Eram licean şi el venea în şcoli să ne explice tot felul de lucruri despre justiţie. Ştiţi câţi ani sunt de atunci? Mulţi. Îl priveam toţi cu deosebit respect şi chiar cu un fel de timorare – era o persoană care reprezenta o instituţie de forţă a statului„(Jud. Geo Moroşanu; textul integral, în realitateamedia.ro).
Stimate Domnule Judecător Mihai CIUBOTARU,
„Am lecturat de cel puţin zece ori Demonstraţia Dumneavoastră şi am admirat precizia culturii juridice şi nu doar… M-am simţit pusă la colţ. Bucuria a constat în a vă scoate din spaima timpului care trece, dintre Cărţi, hârtii, Hârtie şi din alte griji cotidiene. Am jucat cartea periculoasă a argumentului, iar Corneliu MIFTODE a repetat, cu precizia obiectivului foto, un portret. PORTRET alii docente magistralis judicatore ex sua vita.
Articolul care v-a provocat s-a născut dintr-o a noastră năstruşnică ί-diea. Asertaţiile pe care mi le imputaţi doar mie, îi sunt proprii lui Cornel Miftode., acestui devotat prieten care vă aparţine în întregime. Afirmaţia „libertatea este singura dictatură posibilă” are la bază o dizidenţă personală, unică a acestui Artist Fotograf. În ceea ce priveşte sintagma complexă – „sistemul este ostil oamenilor oneşti” – ne-o asumăm integral, Domnule Preşedinte.(Anica LUNCANU, fără mască, Corneliu MIFTODE, martor ocular…textul integral, în realitatea media.ro)
