Poetul nemţean Nicolae Boghian s-a stins din viaţă, la vârsta de 76 de ani. Născut la Neamț, la 2 februarie 1946, a trăit la București, unde a fost redactor la presa militară. După anul 2000 a revenit la Piatra Neamț. Membru al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Boghian a publicat mai multe volume de poezie şi proză printre care amintim „Ofranda mişcării”, „Miracolul munţilor”, „Sunet în Epidaur”, „Tropotele tăcerii”, „Lupii Siberiei”, „Stare de ecou”, „Limita singurătăţii” sau “Parusia”.
“Om frumos și discret, Nicolae Boghian se apăra de ”răul de lume” cu metafora, cu poezia. A ars pentru poezie, a ars pentru oamenii din jurul său, prieteni sau familie. Rețin, la despărțirea de Nicolae Boghian, un poem publicat în revista ”Conta”, cu un titlu tare sibilinic: ”Cum s-o aștept”, a scris Adrian Alui Gheorghe, pe pagina sa de socializare:
”Cum s-o aştept, întreb pereţii
rămaşi cu jarul abia potolit:
pe patul-copac negrit de purtare
pe care duhul altor vieţi l-a golit?
Cum s-o aştept, ispitesc golul
ce hălăduie pe bolta lividă,
întreb cariul miruit sub icoanele
încă nearse într-o firidă;
O să stau la pândă ca un bărbos
ce-ncleie sicrie din lemn cioplit
şi poate-ncrustat în coaja unui mesteacăn
se va arăta semnul: ce aştept a venit!”
