Caracteristica de seamă a Săptămânii Patimilor sunt Deniile, slujbe speciale săvârşite în toate Bisericile ortodoxe.
Biserica ne aduce aminte, zi de zi, momentele tensionate trăite de Iisus, înainte de răstignirea Sa pe cruce: Cina cea de taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Lui de Apostolul Iuda.
Luni
În Denia de Luni se face pomenirea patriarhului Iosif cel frumos, o icoană a lui Hristos pentru că Iosif a fost invidiat de evrei, asemenea lui Iisus, şi a fost vândut de ucenicul său pe treizeci de arginţi. Tot în această Sfântă zi de Luni se face pomenire şi despre smochinul ce s-a uscat prin blestemul lui Iisus.
Pilda lui Iosif cel iertător
Fericitul Iosif este vrednic de pomenire pentru că a depăşit ispitele dorind să rămână fără de păcat. A fost întemniţat pe nedrept, fiind acuzat de desfrânare. După ce a tălmăcit semnificaţia unor vise pe care le-a avut faraonul: Şapte vaci grase, urmate de şapte vaci slabe, dar şi şapte spice de gâu pline urmate de şapte spice de grâu uscate ( semnifică anii de belşug, urmaţi de anii de secetă). Sfântul Iosif l-a învăţat pe faraon cum să depăşească perioada de secetă. Fiind eliberat din închisoare, Iosif a fost numit administrator şi a condus peste tot Egiptul.
Pilda smochinului neroditor
Luni, în Bisericile ortodoxe se reaminteşte Pilda smochinului neroditor, o parabolă care îndeamnă la reflecţie. De fapt, această pildă, spusă de Iisus oamenilor, este o parabolă rostită de El în Noul Testament: Venind din Betania, Iisus era flămând şi s-a oprit lângă un smochin întâlnit pe drum, vrând să-şi astâmpere foamea.
Hristos a căutat smochine, dar pomul avea doar frunze. Pentru că n-a găsit fructele căutate, în pomul neroditor, Domnul L-a blestemat şi smochinul s-a uscat, datorită blestemului. Parabola aceasta este istorisită şi în Evanghelia lui Matei (21, 17-19). Prin Pilda smochinului neroditor, Domnul a vrut să-i convingă pe conaţionalii Săi că are putere să pedepseacă îndărătnicia lor. Însă, fiind bun, Iisus n-a vrut să fie aspru niciodată cu oamenii, de aceea, şi-a arătat puterea faţă de un smochin.
Marţi se face pomenirea celor zece fecioare. Este o pildă care are menirea să ne ţină treaza datoria de a trai permanent în Hristos. Din pildă reţinem ca cinci fecioare au avut doar candelă fără ulei, iar celelalte cinci au avut şi candela şi ulei. Candela fără ulei reprezintă relizarea de sine în totală nepasare de ceilalţi. Candela cu ulei reprezintă evlavia însoţită de milostenie.
Miercuri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi şi a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinţei şi îndreptarii omului păcătos.
Joia Patimilor este închinata amintirii a patru evenimente deosebite din viaţa Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taina la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească şi începutul patimilor prin vinderea Domnului. După ce a săvârşit Cina cea de Taină, Mântuitorul le dă ucenicilor o noua poruncă: „Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul”.
Vinerea Mare: Patimi Mântuitorului; mărturisirea tâlharului celui recunoscător care a dobândit raiul. „Soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat şi multi din morminte au înviat”. Prohodul Domnului, vineri seara.
Sâmbăta Mare: se prăznuieşte îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorarea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din moarte la viaţa veşnica pe cei din veac adormiţi.
