Semnalăm cea mai recentă apariție editorială aparținând poetului Mihai Merticaru din Piatra-Neamț.
Cartea beneficiază de o entuziasmantă prefață semnată de ilustrul critic literar GEO VASILE, din care spicuim : „ În acest an de grație, 2021, Mihai Merticaru se prezintă în fața cititorilor cu cel de-al 25-lea volum de versuri, în care tema dragostei ocupă un loc preponderent, femeia iubită fiind o permanență și reprezentând eterna aspirație spre ideal. Această idee este magistral surprinsă în „ Sonetul iubirii”,pag. 33 : „Sonetul meu l-am închinat femeii/ Că asta-i prima, marea lui menire,/Să urce-n slavă clipa de iubire/ Pe care au eternizat-o zeii”.
Într-o formulă sintetizatoare, putem afirma, cu deplină îndreptățire, că Mihai Merticaru este nu doar un poet, pur și simplu, ci și un veteran al sonetului românesc, alături de Mihai Eminescu, Mihai Codreanu, Alexandru Macedonski,Tudor Arghezi, Victor Eftimiu, Tudor George, Vasile Voiculescu, Radu Cârneci ș.a.
După părerea noastră, sonetul este cea mai dificilă specie poetică, formal și contenutistic vorbind, părere ce ne este confirmată de însuși autorul acestei cărții într-un eseu intitulat „Sonetul și matematica astrală”.
În ciuda corsetului de formă fixă ce implică faimosul ritm endecasilabic, sonetul seduce de sute de ani prin muzicala, magica euritmie intraverbală, prin suplețe și farmec:“Zâmbetul tău mi se scaldă-n privire/ Și n oricare floare te văd pe tine,/ Nu sângele, tu îmi curgi prin vine / Dumnezeiască, rară plăsmuire // Un ceas de nu te văd în preajmă chin e, / Soarele își pierde din strălucire, /Inima-mi e pe punctul de topire, / O catastrofă, în lume, survine // Noapte albă, din ochii tăi, răsare, / Prefăcându-se-n fluvii de lumină, / Să-mi fie viața toată sărbătoare, // Un promițător răsărit de soare./ Icoană sfielnică și senină,/Comorile lumii-n tine se-mbină”.
