de Ioan Clopoțel
24 aprilie 2021
La inițiativa Complexului Național Muzeal Neamț se va ridica în municipiu un monument de for public în memoria martirilor din închisorile comuniste. Laud această inițiativă; pios omagiu aduc celor ce și-au găsit sfârșitul în condițiile cumplite oferite de sistemul penitenciar românesc.
Numai că onoratul Consiliu Local din 2020 și Primarul de tristă amintire de la vremea aceea, domnul Chitic, din multiplele soluții de amplasare a monumentului pe care le oferea municipiul au ales-o pe cea mai neinspirată, anume în Piața Ștefan cel Mare, Parcul Tineretului, știind, desigur, domniile lor că respectivul teren se află sub protecția Legii Patrimoniului din 2002, lege care stipulează că pe o rază de 100 de metri în jurul monumentelor clasificate nu se poate face nici o modificare constructivă. Termenul de execuție al lucrărilor era de 6 luni de la eliberarea autorizației. Ar fi interesant de văzut cum termenul acesta a fost decalat cu 10 luni (aprilie – octombrie 2021), într-o perioadă când funcționează un alt Consiliu și un alt Primar, care sper să nu-și asume în nici un fel încălcarea Legii comisă de predecesori.


Ar trebui, domule actual Primar, să protestați formal, să o chemați în biroul dumneavoastră pe doamna Fermezon care o să vă îmbrobodească cu aprobări de la București, de la Suceava, aprobări de principiu, estetice și tehnice. Avizul de legalitate pe care-l dă distinsa doamnă Josan, reprezentantul Ministerului Culturii în județ, n-are nimic de-a face nici cu estetica, nici cu tehnica. Nu se pot invoca scuze pentru încălcarea legii. De-altfel, și cu alte notabile ocazii domnia sa a făcut sluj în fața fostului edil, care, bine-nțeles, o să tacă chitic și-o să ne trateze cu sictir de la înălțimea funcției pe care o ocupă azi dacă-i vom cere să ne spună cum se face că a dat iar cu bâta-n baltă. Anul trecut, pe vremea asta, s-a gândit că amplasarea monumentului în Parcul Tineretului îi va fi de folos în alegeri. N-a fost să fie. Anul acesta niște zeloși s-au gândit să încălzească ciorba veche, să nu cumva să piardă finanțarea.

Nu e prima dată când se comit agresiuni constructive asupra teritoriilor protejate. Enumerăm:
– faraonicul și inutilul platou din fața sediului Primăriei, când optzeci de schelete au fost scoase din mormintele lor vechi de sute de ani și înghesuite într-o groapă comună;
– clădirile civile ridicate în proximitatea Muzeelor (etnografic și de artă), deasupra altor morminte în beneficiul unor cetățeni de rangul 1;
– hotelul construit în coasta Sinagogii;
– cele trei cârciumioare plantate sub balustradă la 30 de metri de altarul bisericii Sf. Ioan Domnesc, construcții temporare pe cinci ani. Temporare pe cinci ani, auzi? Marcă de Piatra-Neamț, înregistrată de fostul edil, actualmente vicepreședinte al Consiliului Județean. Ce-ați votat, fraților?
***
Statuia numită „Teatru“ se afla pe acest amplasament încă din 1979, când nu opera Legea Patrimoniului. A sunat-o cineva la Melbourne pe sculptorița Iuliana Turcu s-o întrebe dacă e de acord cu ridicarea statuii pe care a donat-o municipiului? Dislocarea sa face imposibilă amplasarea în același areal, în proximitatea Teatrului Tineretului, din pricina aceleeași legi, care astăzi produce efecte. Bine-nțeles dacă există funcționari să o aplice. Ministerul de Interne, prin reprezentantul său, se face că plouă, Inspectoratul de Stat în Construcții se chiorăște în altă parte, prefectura nu-și cunoaște competențele, veșnica doamnă Fermezon de la Primărie doina știe, doina doinește. Ce voioșie!
Ce-ar fi să se prezinte la sfințire, cînd se vor înghesui cu toții să culeagă laurii victoriei asupra Legii și să fie aghesmuiți, însuși Ștefan cel Mare, cel iute la mânie? Legea călcată în picioare de acești vremelnici neinspirați tocmai pe Domnitor în apără. Legea protejează simbolica lui statuie, realizată de Oscar Han în 1974 și dezvelită pe actualul amplasament în 1980, trasând un cerc cu raza de 100 de metri în jurul său, cerc în care nimic n-ar trebui să miște. Toate experimentele locale desfășurate în zona interzisă au fost sortite eșecului (replica Micii Sirene, un dar al Reginei Danemarcei pentru locuitorii urbei, a fost plimbată de la Casa de Copii în Parcul Tineretului și alungată în fața Școlii Generale nr.3 pentru a face loc artezienei, un kitsch care cântă de două ori pe an și este reparat de trei ori în același interval; oricum a uitat să cânte.
Existența tabloului electric al acestei fântâni, suprateran, alături de altele două asemănătoare, din proximitatea cafenelelor de sub balustradă, contravine flagrant Ordinului nr. 2.807 din 24 octombrie 2018, emis de către Ministrul Culturii și Identității Naționale de la ora aceea, George Vladimir Ivașcu, care precizează: „Branșamente, racorduri pentru utilități… fără ridicarea nivelului de călcare la sol și fără piese supraterane vizibile din spațiul public“.
Reafirm că îmbrățișez ideea ridicării unui memorial; Coloana Infinită de la Tg. Jiu este un exemplu de iscusită alegere a locului în care se amplasează o astfel de lucrare; sărim peste autor, nu cred că trăiește printre noi vreun emul al său. Și la noi ar fi fost necesar un spațiu care să invite la reculegere, la meditație, în care trecătorul care să nu fie supus agresiunii sonore, fumului generat în proximitatea trecerii de pietoni, în care să te poți închina, să te poți ruga. Ideea de troiță este astfel golită de conținut.
Nu-mi amintesc ca proiectul fostei administrații să fi fost supus dezbaterii publice, așa cum ar fi fost normal. Vă invit, dară, să comentați acest articol, să facem o dezbatere, cam târzie și cam inutilă, ce-i drept; unii dintre dumneavoastră mă vor înjura – primesc, alții îi vor bălăcări pe aleși – să fie primit. Nu sunt suficiente entuziasmul și inițiativa în astfel de situații; trebuie mult tact, multă pricepere și mult echilibru.
***
Soluții: actualul Consiliu Local să facă o lectură în grup a Legii Patrimoniului și să decidă reamplasarea monumentului dincolo de cercul de protecție: în parcarea Hotelului Ceahlău, în sensul giratoriu, în fața fostei agenții TAROM, în fața Casei de Cultură, în parcarea Hotelului Central, pe vârful Pietricica etc. Imensa cruce nu va rima nici plastic și nici arhitectonic cu Ansamblul Curții Domnești, devenită emblemă a orașului.

