La sfârşitul anilor ’60 ai veacului trecut, odată cu reforma adminsitrativ-teritorială din România prin care s-au format actualele judeţe, au luat fiinţă o serie de noi instituţii. La Neamţ, începând cu luna februarie 1968, şi-au început activitatea, printre altele, Casa de Creaţie (actualul Centru pentru Cultură şi Arte „Carmen Saeculare”), Comitetul judeţean pentru Cultură şi Educaţie Socialistă, Inspectoratul judeţean de învăţământ.
Doi ani mai târziu, în decembrie 1970, printr-o hotărâre a Consiliului Popular Judeţean, şi-a deschis porţile Şcoala Populară de Artă din Piatra-Neamţ, profesorul de muzică Vasile Vasile fiind primul director al instituţiei care, la inaugurare, îşi avea sediul în vechea clădire din curtea Şcolii nr. 2.
Într-un articol semnat de primul conducător al Şcolii Populare de Artă Piatra-Neamţ în ziarul „Ceahlăul”, din 23 decembrie 1970, se afirmă: „Răspunzând unor reale necesităţi ale mişcării artistice de amatori, noua instituţie de învăţămînt artistic de masă îşi asumă sarcina de a realiza şcolarizarea interpreţilor şi instructorilor formaţiilor artistice de amatori din întreprinderi, instituţii, case de cultură, cămine culturale, şcoli, cluburi, cooperative meşteşugăreşti din întreg judeţul, contribuind la ridicarea pe noi cuhni a mişcării artistice, la educarea estetică a oamenilor muncii de la oraşe şi sate. Noua şcoală îşi fundamentează activitatea pe vechi şi bogate tradiţii culturale şi artistice atestate în judeţul nostru, tradiţii care, bine înţelese, sunt ca o coloană de marmură rămasă de la un templu vechi pentru un templu nou.”
Noua instituţie de învăţământ s-a deschis cu şase secţii permanente la sediu: vioară, acordeon, regie teatru, regie brigadă artistică, sculptură, dans popular, cu alte şase secţii permanente în judeţ: ţesut-cusut – la Gârcina şi Bodeşti, instrumente populare – la Ţibucani şi Farcaşa, acordeon – la Roman şi Bicaz şi cu patru secţii periodice: dirijat coral, regie teatru, regie brigadă artistică, coregrafie.
Primul colectiv profesoral a fost alcătuit din personalităţi marcante ale vieţii artistice şi culturale, printre ei regăsindu-se Eduard Covali (pe atunci director al Teatrului Tineretului), sculptorul Clement Pompiliu, regizorul Gabriel Negri, Paul Findrihan (secretar literar la Teatrul Tineretului), învăţătorul Ion Luca, cunoscut muzeograf şi pasionat culegător de folclor.
Proaspăta structură îşi propunea să impună, prin reprezentanţii săi, criteriul sever al autenticului artistic şi să lupte împotriva improvizaţiei facile.
Răsfoind din nou presa locală a vremii, găsim un alt material scris de Vasile Vasile în ziarul „Ceahlăul” (23 decembrie 1970): „Principalele obiective ale tinerei instituţii de învăţământ sunt: atragerea celor mai evidente talente din mişcarea artistică de amatori şi pregătirea lor la o ţinută care să determine ridicarea pe noi culmi a tradiţiilor artistice, pregătirea unor creatori de artizanat de o elevată valoare artistică, cultivarea unor valori şi forme artistice autentice din zona folclorică nemţeană, sensibilizarea gustului pentru artă al elevilor, pentru ca, la rândul lor, să transmită această flacără colectivelor din care provin, realizarea unor spectacole şi expoziţii care să contribuie la atragerea spre actul artistic a unui număr tot mai mare de auditori, spectatori, vizitatori.”
P.S.:
1. În fotografia făcută la începutul anilor ’70 apar, printre alţii, Valentin Ciucă (în mijloc), Medeea Ruckzuli, Gheorghe Diaconu (Pif), Smaranda Ciuhandru, Elena Niţă-Ibrian, Sabin Rișco, Vasile Vasile, Ionel Țigănuş, Ionel Apetrei, Octavian Pravicenco, V. Galanton, Nela Frîncu, Ada Chicu.
2. Aceste amănunte se regăsesc şi în lucrarea editată la finalul anului 2020 de Biblioteca Judeţeană „G. T. Kirileanu” Neamţ: „PIATRA-NEAMŢ, AZI”, autoare fiind Violeta Simina Moşu (lucrare care a constituit sursă de documentare pentru prezentul material).
