Se numeşte Tatiana Gavril. O cunosc de 25 de ani, din vremea când la Dobreni se construia cu greu şi cu multă muncă primul cămin privat pentru copiii aflaţi în dificultate.
„S-a dus acasă. S-a întors acasă. La Domnul. Acum e acolo”
După multe şi excepţionale transformări, după piedici, neajunsuri dar cu o credinţă nestrămultată, soţii Tatiana şi Mihai Gavril au ridicat la Dobreni un cămin pilot, numit acum Casa Ray Betesda.
Căminul de copii este un alt subiect. Vreau să scriu astăzi despre Mama Tatiana, pentru că aşa au strigat-o toţi copiii abandonaţi, neajutoraţi, orfani, pe care i-a strâns la sânul său timp de 25 de ani. Nu-i spuneau doamnă, nu-i spuneau tanti. Pentru ei, din momentul întâlnirii şi până când (şi după ce) i-a ajutat să-şi ia zborul în viaţă, a fost MAMA.
citeste si https://www.viatanemteana.info/2014/07/22/casa-rai-locul-unde-au-coborit-ingerii/
O mamă care mai avea 6 copii ai săi. O femeie dedicată, muncitoare, credincioasă şi mai ales, un OM BUN.
A plecat la spital în rugăciunile celor apropiaţi. Mulţi, toţi pe care i-a avut alături. O fată a sa, este asistentă la spital. Toată grija ei şi a familiei era îndreptată acolo, la Terapie Intensivă, de unde ar fi putut să plece vie şi pe picioarele ei.
Aseară, vestea a căzut peste toţi ca un trăsnet. „S-a dus acasă. S-a întors acasă. La Domnul. Acum e acolo”, ne-a spus soţul său, directorul Casei Ray, Mihai Gavril.
Dumnezeu, în care a crezut cu toată fiinţa ei, s-o odihnească în pace!
