Pe 28 iunie 1883, Eminescu era la baia Mitraşewschi, lângă strada Ştirbei Vodă, nu departe de sediul Societăţii Carpaţii, societate interzisă de oficialităţi în aceeaşi zi. Eminescu fusese dus acolo de către Grigore Ventura pentru a-l discredita, ceea ce îi şi reuşeşte. Eminescu îşi iese din minţi iar Ventura îl părăseşte. Anunţă apoi imediat poliţia că trebuie să ridice un nebun de la baia Mitraşewschi, relatează observatornews.ro.
În aceeași zi a fost internat în sanatoriul doctorului Șuțu, cu diagnosticul de „manie acută”. Conform părerii dr. Ion Nica, exprimată în cartea „Eminescu, structura somato-psihica” (1972), poetul suferea de psihoză maniaco-depresivă – opinie adoptată și de criticul Nicolae Manolescu.
În contextul politic din acele vremuri, Eminescu, ziarist incisiv, trebuia redus la tăcere:
P.P.Carp îi comunica un imperativ politic lui Titu Maiorescu: anihilarea incomodului ziarist de la Timpul – “Mai potoliţi-l pe Eminescu”. Junimiştii (prin Petre Carp), au înţeles că încheierea Tratatul Secret de alianţă între România şi Austro-Ungaria, Italia şi Germania era condiţionată de îndeplinirea anumitor condiţii prealabile, printre care şi înlăturarea cu orice preţ, prin orice mijloace, a indezirabililor.
Eminescu nu putea fi expulzat, nici arestat, invocându-se raţiuni politice. Trebuia “izolat” într-un spital de boli nervoase. Ziua de 28 iunie 1883 avea ca scop acreditarea ideii că demenţa de care suferea Eminescu este motivul scoaterii din viaţa publică a celui mai periculos exponent al liniei politice ostile alianţei cu Puterile Centrale.
Eminescu a fost trimis la Viena în 20 octombrie și internat în sanatoriul de la Oberdöbling, fiind însoțit pe drum de un vechi prieten, Alexandru Chibici Revneanu.
Poetul se întoarce p2 27 marie la Bucureşti, apoi pe 7 aprilie la Iaşi, apoi la din nou, la Bucureşti.
În 1887 este din nou internat în spital.
Cel mai mare poet al românilor a murit Eminescu pe data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă, în casa de sănătate a doctorului Șuțu din strada Plantelor nr. 9 București, potrivit wikipedia.ro.
Ziarul Românul anunța ziua următoare la știri: Eminescu nu mai este.
George Călinescu a scris despre moartea poetului:
„Astfel se stinse în al optulea lustru de viață cel mai mare poet, pe care l-a ivit și-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale.”
