După „Manole” de la BNR, potopul?
Sfârșitul domniei exagerat de îndelungate a lui Mugur Isărescu la Banca Națională a României, înainte de a fi confirmat în acte, a reaprins – în culisele făcătorilor și deținătorilor reali de putere – lupta pentru succesiune.
Controlul Parlamentului asupra BNR a fost tot timpul o iluzie. Dacă era să fie evaluat și judecat după răul făcut țării, după „inestimabila contribuție la propășirea” băncilor străine prin mijloace de neînchipuit în altă țară, „Manole”, acum contribuabil certificat la îmbogățirea dosarelor Securității, trebuia fugărit demult. Așa însă, mai ales în condițiile imunității sale totale față de anchete și investigații în respectul interesului național, rămâne în sarcina Parlamentelor succesive culpa rușinoasă a acordării iresponsabile de mandate de guvernator în serie.
BNR a acționat pe față ca o frână în calea dezvoltării noastre!
Meritul cercetătorilor, documentariștilor de la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în legătură cu eliberarea țării de sub asuprirea bancară și monetară a lui Isărescu este lăudabil. Dar tardiv.
Anii în care BNR a acționat pe față ca o frână în calea dezvoltării noastre nu se întorc. Banii luați banditește de la români, prin complicitatea guvernanților, pentru a acoperi jafurile istorice de la BANCOREX și Banca Agricolă, înfăptuite sub ochii bandei lui „Manole”, sunt din alt secol. De aceea îndrăznesc să afirm, în condițiile zilei de azi și cu teamă de cele ce vor aduce foarte repede următoarele crize, că desemnarea noului guvernator întrece ca importanță descoperirea unui prim-ministru plăcut lui Iohannis, dar care să recunoască și autoritatea constituțională a Parlamentului.
Se vorbește insistent despre pregătirea ca succesor a economistului Lucian Isar. E puternic recomandat, știe toată lumea, de soția Alina Gorghiu de la partid și de studiile urmate la Colegiul Național de Apărare și la Academia Națională de Informații. Legendele urbane îl prezintă constant ca vârf de lance al campaniilor din ultimii ani împotriva lui „Manole”, alături de senatorul Daniel Zamfir și avocatul Gheorghe Piperea. În realitate e un rival care își urmează ambiția și răzbunarea personală pe Isărescu cu multă răbdare. Asocierea numelui său cu al celor două personalități profesionale face parte din spectacolul montat pentru public, de fapt o diversiune extrem de periculoasă.
E momentul potrivit să deschid o paranteză generoasă și să amintesc că Isar a intrat în atenția românilor cu mulți ani în urmă, pe vremea unui scandal uriaș care a zguduit din temelii trei bănci (ING, UniCredit și Bancpost). Din urmă venea o investigație a Consiliului Concurenței ce urmărea o posibilă înțelegere între aceste bănci. Erau acuzate de BNR că au convenit să practice dobânzi de până la 99% pe piața interbancară astfel încât să mascheze eșecul atacului speculativ împotriva mondei naționale din octombrie 2008. Mugur Isărescu și șeful Supravegherii din bancă, Nicolae Cinteză, i-au acuzat atunci pe trezorierii băncilor de inducerea unei crize false, deși aveau acces la împrumuturi de urgență de la BNR, prin facilitatea Lombard, la dobânda de politică monetară de 14,25%.
Cei trei trezorieri au fost amenințați cu pedepse aspre pe care aveau să le primească, fiind dați afară din bănci. Drept spor de pedeapsă s-a vorbit la timpul respectiv de interzicerea accesului în bănci altfel decât în calitate de simpli clienți. Doi dintre ei au nume sonore. La ING Bank era Florin Cîțu, la Bancpost – Lucian Isar. Frăția lor, veți vedea, merge mai departe.
Dacă de la birurile puse pentru acoperirea jafului din BANCOREX și Banca Agricolă a trecut, în echivalent ani, aproape o generație, uitarea atacului la leul național este de neacceptat. Dar s-a pariat pe uitare. Vedem și suportăm, spre nefericirea noastră, ce face Cîțu, nestingherit, unei țări întregi. Mai puțin vizibilă publicului larg este „legendarea” profesională a lui Isar în așteptarea momentului potrivit. Totul este pregătit în detaliu și se desfășoară pas cu pas.
Soțul Alinei Gorghiu funcționează din luna februarie la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, numirea fiind semnată de Ludovic Orban din decembrie 2019. Oficial, așa cum au preluat în masă difuzorii de știri, se spune că ar fi reprezentantul nostru. Se induce imaginea unei figuri importante, a unei recunoașteri. Nimic mai fals! Realitatea impune clarificări. Funcția de reprezentant pur și simplu nu există. Dar sună bine, impresionează. Isar este abia supleantul, nici măcar adjunctul, directorului turc Tașkin Temiz, membru plin al Consiliului Director, responsabil peste Turcia, România, Azerbaijan, Moldova și Republica Kîrghiză. Cu totul sunt 23 de directori.
Nu ar fi prima dată când de bucurie că scapă de o nenorocire, românii nu se uită în ce intră!
Surpriza de la BERD e alta. Se reface echipa fugărită de „Manole”. Guvernator din partea României și membru în Consiliul Guvernatorilor este Florin Cîțu. Unul din cei 71, fiecare reprezentând câte un acționar, respectiv 69 de țări de pe cinci continente și Uniunea Europeană și Banca Europeană de Investiții. Venindu-i rândul la rotație, Cîțu deține și o funcție de vicepreședinte alături de omologul din Lituania, sub președinția Spaniei, în perioada 2019-2020. După cum este regula, guvernatorul Cîțu are un supleant. E, fără glumă, guvernatorul Isărescu.
Iată, așadar, cât de ușor pot scăpa atenției elemente esențiale din tablourile reale ale figurilor zilei, cât de mare e diferența între ce zace în personaje și prezentările măsluite. Nu ar fi prima dată când de bucurie că scapă de o nenorocire, românii nu se uită în ce intră.
Spre deosebire de ce le stă lor direct în putere, în privința viitorului guvernator al BNR, din nefericire, nu au cum să intervină. Dacă lui Isărescu nu i s-a reproșat lipsa de pricepere, iar ticăloșia s-a devoalat și confirmat în timp, ar fi din registrul unei crime împotriva României ca Parlamentul să valideze pe unul ori altul identificat din start ca slujind, cum se spune, sub alte steaguri.
Jean Bistrițeanu
