Se întâmpla la Niceea (astăzi Iznic, Turcia), când a avut loc primul conciliu ecumenic al bisericii creştine.
În 20 mai, anul 325, împăratul care a văzut pe cer crucea ca semn sigur al victoriei sale, Constantin cel Mare, a convocat acest conciliu, primul for legislativ care a pus bazele canonice dar şi dogmatice ale Bisericii Creştine în lume.
Notă: în ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a văzut pe cer ziua, în amiază mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui cu inscripţia: „In hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui). Noaptea, în timpul somnului, i se descoperă Hristos, cerându-i să pună semnul sfintei cruci pe steagurile soldaţilor. Dând ascultare poruncii primite în vis, iese biruitor în lupta cu Maxentiu. Pe acest eveniment este pusă, de foarte mulţi cercetători, convertirea împăratului la religia creştină.
Primul Sinod de la Niceea a pus punct unor ample dezbateri privind esenţa divinităţii lui Isus din Nazareth, stabilind că „este născut, nu făcut, una cu tatăl”. Până la această teorie devenită regulă pentru toţi creştinii lumii, indirerent de abordările de re-organizare făcute ulterior (Marea Schismă din 1054 şi Reforma din 1504).
Potrivit wikipedia.ro, se consideră Se consideră că acest conciliu (Niceea) a fost prezidat de către Alexandru, papa Alexandriei. În general este acceptat că au participat 318 episcopi, dar cifrele variază (Socrate Scolasticul, Epifanie de Salamina și Eusebiu de Cezareea vorbesc de 250; Eustațiu de Antiohia: 270; Atanasie de Alexandria, în jur de 300; Gelasiu de Cizic, peste 300). Istoricii moderni sunt de părere că numarul de 318 episcopi este amplificat simbolic, probabil în legătură cu numărul bărbaților înarmați ai lui Avraam din Geneză (14,14).
Sinodul I ecumenic prezintă o deosebită importanță prin aceea că a fost prima adunare a episcopilor din întreaga biserică, împrejurare în care s-au dezbătut probleme doctrinale fundamentale și s-au luat decizii majore care privesc dreapta credință și unitatea bisericii. El reprezintă și o cotitură bruscă în modul în care au fost priviți creștinii: dacă înainte ei erau crunt persecutați, Constantin cel Mare s-a arătat un fervent susținător al lor, sinodul însuși fiind deschis în prezența împăratului.
