„Dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor nu voi crede…”.
Duminica a doua după Paști este numitaDuminica Tomei. Dupa unii exegeți, numele Toma este forma ebraică a lui Teom, sau Tauma, iar numele de Didim, cum a fost consemnat pentru istorie, înseamnă, în latinește „geamăn”, adică s-a născut deodată cu un alt frate. În mod simbolic, acest nume poate defini și caracterul sau, împărțit în două: cînd credincios avîntat, cînd îndoielnic.
Dovada Învierii avea să o constate apostolul Toma la opt zile de la acest eveniment. Iată ce spune Evanghelistul Ioan despre acel moment: „Și după opt zile, ucenicii Lui erau iarași înăuntru și Toma, împreună cu ei. Și a venit Iisus, ușile fiind încuiate și a stat în mijloc și a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace și vezi mîinile Mele și adu mîna ta și o pune în coasta Mea și nu fi necredincios, ci credincios”.
Toma a atins rănile Mantuitorului si, cutremurat, a spus: „Domnul meu si Dumnezeul meu„, iar Iisus i-a zis: „Pentru ca M-ai văzut, ai crezut! Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut”.
