ALDE Neamţ reiterează subiectul sezonierilor români plecaţi în străinătate, făcând trimitere la articolul 53 din Constituţia României, care prevede că „Măsura restrângerii unor drepturi se face numai prin lege și trebuie să fie aplicată în mod nediscriminatoriu.”
Declarația relevă neconstituţionalitatea ordonanţei prin care muncitorii români au fost lăsaţi să plece în Germania, dar şi la situaţia propriei noastre agriculturi.
„Exceptarea de la interdicțiile de a zbura în zonele „roșii” a charterelor cu sezonieri este vădit neconstituțională. În plus, o ordonanță militară nu poate avea putere de lege. Dar marionetelor care au decis asta nu le pasă de Constituția din România. Nu știu ce alte Constituții lecturează. În acest timp, #culegețiafară caută să ne convingă că în Germania lucrătorii, odată ajunși, au un concediu de 14 zile, cu masă și casă incluse.
În timp ce ministrul român al agriculturii se plânge că o mare parte din producția de cereale din România ar putea fi compromisă di cauza secetei, autoritățile române sunt preocupate nu de sistemele de irigații de la noi, ci cum să asigure, în plină pandemie, forța de muncă pentru a salva recoltele altora. Oamenii de afaceri români nu au dreptul să călătorească, dar zilierii da, asta e prioritatea noastră în vreme de criză. Criza de corona virus ne-a arătat încă o dată ce valorăm în Europa și că primii care încurajează această portretizare sunt chiar marionetele care ne conduc.
Culmea e că mulți români încurajează această voluptate a națiunii noastre de a-și trăi sublimul în timpul recoltării sparanghelului și căpșunilor de pe câmpiile renane, toscane sau de pe malurile Albionului. Zic unii: dacă se îmbolnăvesc, acolo îi tratează mai bine. Desigur că asemenea comentarii ignoră faptul că acele țări sunt considerate zone periculoase, că România a interzis zborurile tocmai din acest motiv și că exceptarea charterelor cu sezonieri este o încălcare flagrantă a Constituției, a demnității umane și, aș zice, naționale. Poate că aserțiunea ar fi valabilă, dacă românii ar merge la tratament, cu toate asigurările de sănătate plătite, dar ei merg la muncă, nu în stațiune. Alții zic: „nu i-a trimis nimeni, ei au vrut să meargă.” Pe bune? Am înțeles că cineva de prin Bihor a fost amendat cu 5000 de lei că a mers la pescuit. Și el a vrut să meargă, de ce l-ați amendat? E mai sigur printre englezi, când Marea Britanie e acum o bombă epidemiologică, decât printre bibanii și carașii din țară? De când legile se fac după cum vor unii și alții? Mi s-a reproșat că sunt naționalist și anti-european. Dar cei care fac acest reproș n-au observat că până acum, în vremuri normale, nu am obiectat la migrația forței de muncă. Obiecția mea vine acum, când pentru noi, în epidemie, munca la câmpurile altora e atât de importantă încât ignorăm tot, de la Constituție până precauțiile epidemiologice.
Ne-am făcut de râs în fața Europei cu buluceala de la Cluj. Ne acceptăm rolul de zilieri ai Europei, ba chiar îl consfințim prin lege, și căutăm tot felul de justificări penibile, cum ar fi cele oferite de Ludovic Orban, care zice că „libera circulație a forței de muncă nu poate fi îngrădită din cauza epidemiei”.
Adică, să ne înțelegem, libera circulație a zilierilor, pentru că zborurile pentru toți ceilalți sunt suspendate.
În același timp, propaganda lucrează. Aflăm de la un truditor al câmpurilor germane, un tânăr de 23 de ani, frumușel, profesor de chitară (atenție la degete!), că stă în condiții minunate, șeful îi aduce de toate, nici nu trebuie să muncească în primele două săptămâni de carantină. E prima oară când aud asta, că sezonierii au, după intrarea în Germania sau Marea Britanie, un concediu cu masă și casă de două săptămâni. Dar la o parte a presei din România, orice e posibil, dacă e ordin.”Jean Bistrițeanu
