Aflu astăzi, de la oameni de presă care încă mai ştiu valoarea unei ştiri (Violeta Moşu, Daniel Vinca), că a murit domnul Martin Leibovici, ziarist la Ziarul Ceahlăul, colaborator la alte instituţii de presă.
Martin Leibovici….
Era anul 1995 când, printr-un concurs, alături de colegii Daniel Vinca, Cristina Mircea ( îi menţionez doar pe cei care astăzi mai sunt în presa din generaţia noastră), am intrat la Ziarul Ceahlăul şi am cunoscut apoi, patru monştri sacri ai presei, oameni morali, inteligenţi, instruiţi, educaţi, unul dintre ei vorbind chiar ebraica lui Hristos (Cătălin Stupcanu).
Erau ei, Cei Patru, cărora, în forme diferite, le mulţumesc că au existat: VIOREL TUDOSE, CĂTĂLIN STUPCANU, MARTIN LEIBOVICI, CORNELIU LĂMĂTIC.
Careul de aur. Astăzi, acum, când domnul Martin Leibovici, ultimul dintre cei 4 monstri sacri ai presei nemţene a trecut în eternitate, trag linie şi rămân cu un gust amar.
Citeşte şi http://www.viatanemteana.info/in-memoriam-viorel-tudose-din-presa-ne-alfabeta-sa-ne-amintim-ca-au-fost-odata-ziaristi-adevarati/
Cu cinism, pot să spun că pe noi, ucenicii rămaşi, ne-au învăţat reguli care nu mai sunt de actualitate: să ştim limba română( să te ferească Dumnezeu să fi mers la unul dintre ei cu greşeli gramaticale! cu cele de profesie, mai treacă-meargă, eram tineri…! Fuseseră şi lorzii tineri..). Să fim informaţi din trei surse; dacă nu chiar total din trei, măcar din două cu rezerva necitării celei de a treia; să căutăm adevărul. Adevărul. Numai adevărul. La ei nu mergea altfel. Şantajul? Minciuna? Erau păcatele iadului, ale inculturii, abjecţiei, lipsei de profesionalim! Nu existau!
Ce vedem astăzi?
Din firul subţire al marilor oameni care şi-au pus odată amprenta pe cuvântul care v-a adus, dumneavoastră dragi cititori, informaţia netrunchiată, n-a rămas aproape nimic.
Bâlciul, şantajul, structurile (dracu să le ia, că nu mai ştii care sunt), publicaţii ciuperci susţinute din bani publici, politicieni care le plătesc!
Da, politicieni care nu plătesc doar lauda în aceste publicaţii, plătesc tăcerea, texte scrise prost, fără nici un impact, o deşănţare on line cu pumnul bătut în piept ca marile gorile gen „eu sunt ăla, pupaţi-mă…!”
Nu există judeţ ca Neamţul în care să fie atâta … presă!
Înainte de a spune cineva că toate merg înainte, că presa s-a schimbat, înainte de auzi acest elucubraţii, vă spun că regulile trebuie să rămână aceleaşi: anume, ADEVĂRUL, pentru dumneavoastră cititorii.
Şantajul în presă! Eu, Mariana Oltean Tudose, am auzit lamentări de atâtea ori chiar de la persoane publice care sunt şantajate de cei ce-şi spun ziarişti, că mi-e greaţă! Ce bani sunt ceruţi!!!! Ce bani sunt ceruţi!!!! Cum sunt formulate cererile! Direct, – Dacă nu dai, scriu-, spun ei, „Doamna Mariana, mi-a cerut 50 de milioane (5000 de lei) să nu spună că…”
Şi de aici, departe, la gândul marilor oameni care au trecut presa prin Socrate, Eminescu, prin rigori şi lecturi de care unii circari actuali au auzit tangenţial, la gândul marilor oameni de care nu s-au legat minciuna, trădarea, incultura, şantajul, mizeria, dar care au făcut dezvăluiri de presă pe care unii limbrici de astăzi nici nu şi le-au imaginat!
În memoria celor 4, astăzi, când ultimul Om din careul de aur s-a dus la cer, vă rugăm pe dumneavoatră, dragi cititori, aveţi încredere în noi! Poate nu vă dăm totul, dar ceea ce vă dăm, este corect!
Drum bun, în eternitate, domnule Martin Leibovici! Să vă întâlniţi acolo, cu ceilalţi trei, ultimii lorzi ai presei nemţene! Noi, ziariştii care vă respectăm principiile, ne înclinăm în faţa dumneavoastră!
