Cine a cunoscut-o, îşi mai aminteşte de frumoasa blondă care deţinea un magazin bun la toate – LULINU Trade lângă CEC-ul de la Piaţă?
Ei, bine, a murit în Germania, după ce s-a istovit până la epuizare şi doar înainte cu câteva ore de împlini 50 de ani.
Înainte de a vă gândi că nu e nimic nou sub soare din perspectiva acestui adevăr crunt, că ne-am obişnuit cu răul, că se întâmplă des, vă spun că scriu acest articol şi pentru toţi candidaţii României la Parlamentul European, indiferent de partide. În plină campanie electorală, cu politicieni care ne promit (de ani şi ani) că noi românii vom ajunge cel puţin la normalitate dacă îi vom vota pe ei şi nu pe alţii, în realitatea concretă, dureroasă şi care nu interesează nici o fărâmă acolo sus, se consumă tragedii care ating şi vor atinge chiar fibra acestui popor rătăcit şi acasă şi în primitoarea Europă.
Luminiţa (Lumină lină, mamă!) a pierdut şi afacerea şi casa, în 2011, asemenea multor români. A crescut singură două fete iar în momentul morţii sale, ieri, 9 mai, era unica întreţinătoare a casei şi studiilor fetelor sale la facultate. Sarcină grea pusă pe umerii unei singure femei. A plecat în Germania pentru că în România nu se poate întâmpla asemenea minune, să câştige bani pentru copiii ei. A muncit cu acel singur gând pe care numai mamele pot să îl aibă, încăpăţânat şi obsedant, cu sacrificiul de sine dus până la capăt: acel capăt pe care l-a aflat prea târziu, în drumul spre moarte. Medicii germani au încercat imposibilul, dar nu au mai putut face nimic. S-a încheiat totul înainte de împlini 50 de ani şi de a-şi vedea visul cu ochii.
Pe patul Spitalului dintr-o ţară străină, mâinile unei fete i-au pus icoana pe piept iar o asistentă i-a înfăşurat chipul odată frumos.
Moartea unui om care nu a apucat 50 de ani te întristează. Pentru familie, e sfâşâietoare. În sine e o tragedie. Una care însă, nu se termină aici.
Trupul nu poate fi adus acasă, nu poate fi înmormântat alături de părinţi. Fraţii, surorile şi nepoţii nu pot să aprindă o lumânare lângă sicriu pentru că nu sunt bani pentru repatriere. Au făcut un calcul şi fetelor le-ar trebui vreo 8000 de euro pentru a-şi aduce mama moartă înapoi, acasă, lângă ai săi. Procedurile legale sunt şi ele greoaie, cer timp, cel puţin două săptămâni, spune familia. Care familie nu poate merge la înmormântare, tot din lipsa banilor. Să nu te poţi duce la înmormântarea surorii tale …
Domnilor politicieni, cam asta e o faţă a realităţii. Acesta este un caz, dumneavoastră, care aveţi acces la cifre, statistici, ştiţi că sunt 4 milioane de români plecaţi PENTRU CĂ ROMÂNIA NU LE OFERĂ CE LE OFERĂ STRĂINĂTATEA.
Când veţi coborî între oameni, când o să vă pese, când chiar o să vă pese de acest neam, probabil românii nu vor mai pleca, unii se vor întoarce acasă şi cu siguranţă, nu vor mai exista copii care să-şi îngroape mama la mii de kilometri depărate, familii care să-şi plângă morţii cu sentimentul dureros că nu-şi pot lua nici măcar un ultim rămas bun.
Dumnezeu să-ti dea bine meritata odihnă, Luminiţa!
