Celebra gaură de covrig, ajustată de gustul fierbinte al aluatului copt, cu marcă răspândită şi bine-văzută: „Petru”.
Covrigărie căutată, de succes, căreia nu i-au lipsit cronicile negative, pozitive, mai puţin obiective, nu atât în funcţie de gust şi calitate, cât de interese.
De ce Covrigăria Petru?
Redacţia ziarului Viaţa Nemţeană a fost întrebată ce se construieşte – şi de către cine – pe un spaţiu arhicunoscut, dacă nu chiar în buricul târgului, dar ceva mai aproape de acesta. Este vorba despre o veche schelă aflată în construcţie de mai bine de 10 de ani, cu aspect de bloc în devenire; în faţă, la limita trotuarului cu strada Petru Rareş, lângă Sinagoga Catedrală ”Baal Shem Tov”, fostul Cerc Militar, vecinătate imediată cu strada pietruită din spatele Primăriei.
Acolo fusese un complex comercial cu faliment anticipat, în condiţiile proiectării hipermarketului Kaufland.
Zilele acestea, eliberat de cenzura gardului verde, marele complex imobiliar poate fi văzut de toată lumea.
Cetăţenii ne întreabă ce s-a construit aici. Am aflat că este vorba despre un complex hotelier. Clădirea înaltă, despre care multă lume ştia că e un bloc de locuinţe care nu se mai termină, este un hotel atipic arealului moldovenesc de cazare: camerele clădirii pot fi închiriate în regim hotelier.
În faţă, în locul fostului magazin, este un imobil care ţine tot de hotel, un complex multi-funcţional.
Toate acestea sunt construite de sub brandul Mancaş (cu întăriri de nume istorice – Petru şi Dragoş) , brutarul absolut al Simigeriilor „Petru”, cu debut de aproape 80 de ani. O istorie care ar vrea să spună cum o cocă în reţetă originală a scos bani cât să realizeze – printre altele, un astfel de complex imobiliar.
Despre simigeriile Petru se vor găsi multe articole pe internet. Răspândite în multe oraşe din România, cu un succes pe care, probabil, nici cei doi Mancaşi nu l-au scontat la dimensiunile existente, covrigăriile rămân pentru mulţi români, locul unor gustări delicioase. De ce atât de delicoase? Rămâne să vă convingeţi singuri.
Pentru pietreanul simplu, care trece pe stradă, văzând cum cresc din covrigi etajele unui hotel, râmâne îndoiala cu gaura sau covrigul, în funcţie de cum pot ele vândute pe piaţă.
Una peste alta, recunoaştem, ne plac covrigii Petru, cu aluat congelat sau nu.
marianaoltean@gmail.com
