Există în mandatul 2016-2020, pentru toate partidele cunoscute din Neamţ, o tăcere parlamentară fără precedent. Nu vom exemplifica nominal, pentru că parlamentarii sunt pe listele unor partide, dar chiar şi în aceste condiţii, marea absenţă a parlamentarilor din viaţa publică nemţeană nu este şi nu va fi egalată de timidele postări de facebook ori alte reţele de socializare. De exemplu, despre un anume parlamentar de Neamţ nu s-a auzit niciodată nimic în acest mandat.
Ce vor şti nemţenii chemaţi la vot în luna mai pentru parlamentarii europeni, dacă nu-i cunosc nici pe cei care i-au votat în 2016?
Este firesc să fie cunoscuţi Dragoş Chitic la Piatra Neamţ, Micu la Roman, Ciubotaru la Roznov, Harpa la Târgu Neamţ, că sunt primari, şi de ei au auzit şi copiii, în familie măcar. Este firesc să fie cunoscut Ionel Arsene, că e preşedinte CJ şi a avut parte de toate apariţiile media, dorite şi nedorite.
Cine le explică oamenilor de ce este necesar să vină la vot pentru a alege cei 32 de parlamentari europeni (câţi reprezintă acum România în P.E.), şi, mai ales, de ce să voteze o anumită listă?
Lipsesc conferinţele de presă ale parlamentarilor, apariţiile lor în evenimentele socio-culturale sunt rare, asumarea unor opinii pe subiecte date, şi mai rară.
Nu vorbim aici de activitatea parlamentară, pentru că ea există, vorbim de o anumită imagine care se formează în timp şi care poate fi folosită cu succes în toate scrutinele.
Vorbim despre faptul că nu se cunosc legile pentru care senatorii şi deputaţii nemţeni au muncit, lipsesc comunicatele de presă venite dinspre cabinetele parlamentare, cu excepţia celor care îi critică pe ceilalţi.
Un proiect de lege care s-ar putea face cunoscut, o declaraţie politică, întrebările şi interpelările făcute de parlamentarii nemţeni le-ar aminti oamenilor (care nu stau să caute pe site-ul Parlamentului), cine sunt cei care îi reprezintă. Şi de ce e bine să îi asculte şi în acest an, când sunt chemaţi să aleagă alţi parlamentari.
Se ştie că prezenţa la vot pentru Parlamentul European a fost slabă: 32,44 la sută în 2014, în 2009 – 27,67% iar la primul scrutin al românilor pentru instituţia europeană (2007), a fost cu puţin peste 29 la sută.
Acest articol nu are pretenţia unui sondaj de opinie privind imaginea (existentă sau inexistentă) a parlamentarilor nemţeni. Este un material de autor care merge între oameni şi care aude, de exemplu, cum nici măcar un funcţionar public nu poate să nominalizeze doi-trei parlamentari fără să nu încurce partidele sau dacă e senator ori deputat. Despre oamenii fără tangenţe directe, nu mai vorbim. Când stai de vorbă cu 10 oameni într-un bloc ori pe o stradă, şi nu ştiu nici măcar un singur nume de parlamentar de Neamţ (ne repetăm, Arsene şi Chitic sunt numele care apar de fiecare dată), trebuie îţi pui întrebarea cum vor merge ei la vot, la finele luni mai.
Trebuie să pui această întrebare, dar nu o faci. Răspunsul vine din experienţa scrutinelor trecute: cum au mers şi până acum.
