„Eu de aici, nu plec!”, a fost cea mai fermă afirmaţie a patronului Păstrăvăriei Cheiţa de la Bicaz, astăzi, la reluarea controlului de către inspectorii Direcţiei Sanitar Veterinare Neamţ.
Cheiţa este ţinta unor reclamaţii consecutive privind normele de igienă, unele confirmate, alte, nu prea. Bucătăria şi unele spaţii conexe au fost/ sunt oarecum atemporale şi clar neconforme, însă patronul Vasile Andriescu a remediat unele neajunsuri constatate în urmă cu o lună de inspectorii DSV. La altele mai are de lucru; sunt în curs de remediere în regim de urgenţă, iar Vasile Andriescu a preferat să aducă dotările din Germania, unde sunt incomparabil mai ieftine. Şi asta mai durează câteva zile.
Nu doar DSV poate să-i pună capac Păstrăvăriei în cauză, care, de-a lungul timpului, aşa cum scrie în Registrul de Control al firmei care administrează afacerea cu păstrăvi- „Clip şi Clip 2005”, a fost ţinta a nu mai puţin de 45 de controale ale organismelor statului plus alte 12 care nu au fost trecute în registru. Amenzile care s-au lăsat în urma acestor controale au ajuns la vreo 80.000 de euro iar firma este în insolvenţă, chiar dacă în curtea sa, păstrăvii continuă să înoate vesel prin bazine, iar clienţii vin pentru borşul pe care, aşa cum preciza Andriescu, nu l-a reclamat nimeni, niciodată. Tocmai gustul peştelui pus pe masă şi o curte care imită bine ruralul de altădată, îi susţine patronului motivaţia că oricâte reclamaţii ar avea, se poate continua. Cel puţin la nivel declarativ.
Avalanşa de reclamaţii şi controale este pusă de pusă de patron pe seama „prietenilor”, cu precizarea că a insistat să punem ghilimele. Agitat, topind un pachet de ţigări în timpul cât inspectorii DSV verificau dacă s-au remediat neregulile de la precedentul control, Andriescu, între furia de a spune tot şi raţiunea de a nu spune ceva care să-l coste, tot a scăpat ceva pe gură: „Prietenii! Sunt cel mai căutat! Se urmăreşte altceva”, a început el, dar fără a preciza cine îi sunt aşa zişii prieteni şi ce anume se urmăreşte.
„De când fac eu negustorie, de 47 de ani, aş putea să mă duc şi eu la prietenii mei, să fac şi eu măgării de doi lei, iau două-trei muşte în buzunar, le pun în ciorbă şi apoi fac reclamaţii! Dar eu nu fac aşa ceva. Aici, de atâţia ani , eu nu am avut nici o toxiinfecţie alimentară ! Am 67 de ani, uitaţi-vă la mine, eu, de aici, nu plec! Nu m-a dat afară nici nici Tărâţă! Avocata mea mi-a spus să stau cuminte. N-am stat. Mi s-a dat foc, apoi tot eu am fost amendat. De 11 ani, mereu am probleme. Este cineva în spate, ştiu eu cine este!”, însă personajul care ar orchestra reclamaţiile şi controalele rămâne tot un mister. Andriescu s-a ferit de a da vreun nume păpuşarului.
A precizat că din cauza acestei păstrăvării a făcut un infarct în urmă cu doi ani de zile, infarct pe care, astăzi, la faţa locului, l-a mai tratat cu o ţigară, o cafea şi un pachet de nervi. „Dacă lumea ar fi făcut reclamaţii pe produse, pe calitatea lor şi acest lucru s-ar fi confirmat, a doua zi aş închide şi aş pleca de aici. Dar eu spun şi repet: Aici fac un lucru bun, de calitate. Folosesc produse proaspete, legume, peşte, condimente naturale, fără aditivi (ne-a arătat o masă plină de condimente de toate felurile), aici, doamnă, e o un fel de fermă, nu o unitate de alimentaţie publică!”.
Inspectorii DSV nu au fost de acord cu ultima precizare şi i-au amintit că e chiar o unitate de alimentaţie publică, şi de la această realitate şi prezenţa lor acolo.
Ce trebuia să se facă şi ce s-a constatat?
- Firma a depus, ieri, cerere la DSV pentru autorizaţie de alimentaţie publică, tip restaurant pescăresc;
- Lipsa de filtru la vestiar- s-a remediat în urma ultimului control. Există acum un vestiar corespunzător;
- Există un dulap plin cu materiale de igienă şi dezinfectanţi;
- Peştele va fi cumpărat gata eviscerat, şi NU SE VA MAI EVISCERA PĂSTRĂV DIN PRODUCŢIA PROPRIE. Cei crescuţi în bazinele Cheiţei sunt vânduţi direct din apă, întregi. Cu toate acestea, a fost amenajată o sală care se pretează la manipularea peştelui pentru consum.
- Sursa de apă caldă la bucătărie: au fost montate două boillere.
- S-a cumpărat o maşină profesională de spălat vase
Ce nu s-a adus?
Cele două mese de inox la bucătărie şi o hotă, comandate din Germania. Potrivit inspectorilor, DSV, tâmplăria şi unele obiecte de mobilier din lemn, trebuie înlocuite cu materiale de calitatea prevăzută în lege: „Lemnul nu are ce căuta aici!” au spus inspectorii, imperativ care parcă l-a ars pe Andriescu, tributar ideii de fermă şi de aspect rural, şi, probabil, speriat de o altă cheltuială, neprevăzută la ultimul control: „Dar mie îmi place lemnul!”, după care, imediat, a spus că va înlocui tot ce este de lemn iar pereţii bucătăriei, de asemenea, vor fi amenajaţi aşa cum cere legea; inspectorii DSV au mai cerut un Registru al mortalităţii peştilor.
Cât despre alte reclamaţii, patronul a spus că are 12 angajaţi, toţi cu carte de muncă „asta îmi mai lipsea, să nu le fac carte de muncă„, cu carnete de sănătate (a şi arătat câteva); a punctat aspectul social – trei angajate sunt întreţinătoare de familii, cu bărbaţi bolnavi acasă; a precizat şi ne-a şi arătat că nu există o a doua conductă de deversare a apei manejare şi celei de la WC, care să ducă în râu, iar sub cimentul care ar fi acoperit această conductă despre care s-a făcut referire, se află, în fapt, un beci. Cinstit vorbind, nici nu puteam verifica dacă a fost sau nu, dar s-a încercat o anumită convingere că o eventuală existenţă a sa ar fi lăsat urme pe mal, peste pietrele masive neatinse ieri de apă şi ar fi plutit în aer mirosuri pestilenţiale. Nu suntem specialişti şi nici nu ne putem pronunţa; animalele din curte sunt vaccinate, spune patronul; medicul veterinar care a fost şi nu mai există a plecat cu tot cu acte – „unele au dispărut cu totul”, a spus patronul care a precizat că va face contract cu un alt medic veterinar. Cam multe de făcut.
Pentru un om de afaceri călcat de 45 de controale, Andriescu părea că nu ştie de ce sunt necesare astfel de remedieri, de vreme ce nu s-a îmbolnăvit nimeni. Nedumerire care l-ar putea costa, dacă nedumerire o fi. Pentru că între „prietenii” lui, cu şi fără ghilimele, există o temă unanim acceptată: acolo trebuie făcută o igienizare serioasă.
Pe la 12, 00, a început să vină lumea. La bucătărie – locul care trebuie, în fapt, reamenjat masiv – nu se gătea nimic. Cineva a cumpărat peşte direct din bazin. Câţiva au făcut fotografii în faţa ţarcurilor de animale.
Am aflat, cu această ocazie, că Hârzobul de Cheiţa este marcă înregistrată. Că patronul, gălăţean de origine, a fost în expediţie cu alpinistul Ticu Lăcătuşu, în Himalaya. Am fost asiguraţi, încă o dată, de hotărârea sa „Cât timp o să trăiesc, eu nu o să plec de aici!”, mesaj care nu se referea neapărat la activitatea de comerţ din păstrăvărie, cât la faptul că nu va elibera acest vad, atât de dorit de unii, crede el. Una peste alta, dacă nu face până la capăt ce spun inspectorii DSV, riscă închiderea.
