Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț găzduiește, joi, 20 septembrie 2018, de la ora 17:00, în Sala Cupola, un dublu eveniment cultural:
vernisajul expoziției de pictură Andrei Vasile Spumă dedicate Centenarului și lansarea cărții „Destini paralleli“ (Destine paralele) de Manuela Carmen Țaga, apărută la Editura Innocenti Grosseto, Italia. Cei doi autori nu se cunosc, dar amândoi se află la debut și amândoi sunt stabiliți în Italia.
Andrei Vasile Spumă este un artist autodidact, născut în Piatra Neamț pe data de 19 august anul 1986. A absolvit Institutul Tehnic de Cinematografie „Roberto Rossellini“ (L’Istituto di Istruzione Superiore „Cine Tv Roberto Rossellini“) Roma, Italia, specializându-se în operator multimedia și sunetist. Aici a întâlnit artiști din domeniul muzicii, fotografiei și cinematografiei.
A început să realizeze primele schițe în cărbune și grafit datorită unui prieten ce frecventa Academia de Artă. După o lungă perioadă de tatonări, începe să realizeze portrete în ulei. Hotărăște, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire, să transpună în tablou personalități care au făcut posibilă întregirea României, în acest ciclu numărându-se portretele cu Ionel Brătianu, Regele Ferdinand, Regina Maria, Iuliu Maniu și alții.
O altă lucrare din prezenta expoziție este Unirea Principatelor, pentru care s-a inspirat de la tabloul „Il quarto stato“ de Pellizza da Volpedo și în care sunt reprezentanți domnitorul Alexandru Ioan Cuza și personalități de viță nobilă – cum sunt Ion Ghica, Barbu Catargiu, Grigore Alexandru Ghica, C.A. Rosetti, Costache Negri – dar și țărani și fii de țărani – Moș Ion Roată, D. Brătianu, Ion C. Brătianu, Ștefan Golescu, Lascăr Catargiu, Barbu Iscovescu – intelectuali și scriitori – M. Kogălniceanu, Dimitrie Bolintineanu, V. Alecsandri, C. Bolliac, Manolache Costache Epureanu, Emanoil Ion Florescu, precum și pașoptiștii Alecu Russo, Vasile Conta, Ion Heliade Rădulescu, Anastasie Panu, Nicolae Bălcescu, Gheorghe Magheru, Avram Iancu, Andrei Șaguna, Aron Pumnul, V. Boieresc și Maria Rosetti.
„Arta este o sursă care generează un număr infinit de idei și păreri. Șansele de a crea o introducere în lectură, care să fie la nivelul poeziilor sale, ar crește dacă am fi mai mulți la număr care să ne ocupăm de asta. Aceste poezii arată drumul spre o fereastră de unde se poate admira o lume a lucrurilor evidente, împletite cu «misterele» științei. Suntem într-o lume în care tristețea și bucuria, dorința și resemnarea, neputința și puterea își lărgesc sfera de influență și devin surse de inspirație, cu ajutorul căreia putem observa o lume nu mai puțin reală decât cea pe care o avem în față. Aceste creații sunt punctul în care se înnoadă filozofia, știința și poezia. Pentru a putea face astfel de poezii , ai nevoie de o curiozitate vie și liberă, care sa știe a gusta din știință cu credință…“, spune Andrei V. Spumă pe coperta a patra a volumului de poezii „Imagini din Levant“ de Ioan Pop.
Manuela Carmen Țaga s-a născut la 13 martie 1967 și a trăit în România, județul Neamț, până în anul 2004, când a plecat în Italia. În prezent studiază la Universitatea Siena, filiala Grosseto, unde urmează cursuri de psihologie și teatru.
„Dedic ceea ce am scris mamei mele, Elisabeta, care, împreună cu Lia și tata Teo, m-au crescut și întregii mele familii, precum și persoanelor care, nefiind în interiorul nucleului familial, m-au ajutat ca și cu ar fi fost toți de un singur neam, pentru a putea dărui lumii ingredientele necesare vieții: sacrificiul și iubirea pentru cei în nevoi“, mărturisește Manuela Carmen Țaga.
„O poveste de iubire. Nu în sensul comun (poate fi interpretată și în acest fel), ci mai mult o poveste de iubire către Dumnezeu. «Destine paralele» e povestea unei persoane simple, dar puternice, care a înfruntat cu energia zâmbetului tot ce e frumos și urât în timpul vieții, iubind și dăruind propria persoană celor pe care i-a întâlnit în lunga călătorie a vieții.
Purtată din leagănul sau din România în Italia, teritoriul necunoscut ei până atunci, a împlinit, încet, încet, o misiune, un destin în care Carmen a crezut constant, mai presus de dorul de casă, mai presus de necredința persoanelor și suferințele de toate zilele. «Destine paralele», departe de a fi doar o povestire cronologica a unei existențe oarecare, e o mărturie de credință, un imn al bucuriei, al iubirii puternice în sensul cel mai măreț, o lumină pe care fiecare persoană o are înăuntrul ei și care poate să o conducă la speranța că orice greutate a vieții poate fi depășită și că fericirea ei creează fericirea celor din jur“, arată Mario Filabozzi în prefața volumului.
