MIHAI MERTICARU ÎȘI LANSEAZĂ CEL DE- AL 20-LEA VOLUM DE POEZII
Joi, 24 mai 2018, ora 17,30, la Biblioteca G.T. Kirileanu din Piatra-Neamț, Mihai Merticaru își lansează cel de- al 20-lea volum de poezii, VIS ȘI ABIS, proaspăt apărut la Editura Mușatinia, Roman, 2018.
Este, de fapt, un volum de sonete, care va fi prezentat de scriitorii: Lucian Strochi, Dorin Ploscaru și Leonard Rotaru .
Moderator: Dan Iacob.
Evenimentul va fi colorat cu inserții muzicale realizate de elevii Miruna Baroi (la pian) și Marcu Bălău (la chitară) de la Liceul de Arte Victor Brauner.
Mihai Merticaru (n. 20.VI.1938, satul Bețești, comuna Rediu, judeţul Neamţ), poet, eseist şi gazetar. Fiul Mariei (n. Chelaru) şi al lui Vasile Merticaru, fermieri. După terminarea claselor primare (1945-1949) şi gimnaziale (1950-1953) în comuna Rediu, urmează cursurile Liceului „Bacovia” (azi, Colegiul Naţional „Ferdinand I”) din Bacău (1953-1956). Este apoi bibliotecar (1956-1957) şi profesor suplinitor (1957-1960).
În 1960 se înscrie la Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, pe care o absolvă, în 1965, cu lucrarea de licenţă Critica snobismului în opera Hortensiei Papadat-Bengescu, sub coordonarea prof. univ. dr. doc. Constantin Ciopraga, care o apreciază cu nota zece.
După terminarea facultăţii, este profesor titular de limba şi literatura română la Şcoala Nemţişor, comuna Vânători-Neamţ (1965-1967), la Şcoala Profesională din Buhuşi (1967-1968) şi colaborator la ziarul Steagul roşu din Bacău. În 1968 ia fiinţă ziarul Ceahlăul din Piatra-Neamţ şi este angajat ca redactor la secţia culturală, unde funcţionează până în 1974, când cotidianul devine hebdomadar. Revine în învăţământ la Şcoala Generală Nr. 5 din Piatra-Neamţ, titularizându-se prin concurs.
Publică peste 250 de articole şi studii în toate revistele cu profil pedagogic, inclusiv în Revista de pedagogie şi în Tribuna învăţământului. Editează patru manuale auxiliare în sprijinul învăţământului de performanţă.
În anul 1980 îşi susţine lucrarea metodico-ştiinţifică Dezvoltarea aptitudinilor creatoare ale elevilor şi obţine gradul didactic I în învăţământ, cu calificativul ,,foarte bine”, grad echivalent cu cel de conferenţiar universitar. Coordonează editarea revistei şcolare Muguri (1978-1988).
Mihai Merticaru, membru ai Uniunii Scriitorilor din România, este inclus în zeci de antologii și dicționare românești și străine, colaborează la diverse reviste literare din țară și din străinătate, este tradus în limbile engleză, italiană și germană, deține mai multe premii și mențiuni speciale, dintre care amintim: Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din România-Filiala Bacău, 2014; Premiul literar internațional Naji Naamanꓹs, 2016, Liban; Premiul literar internațional CORONA, Italia, 2017 ș.a.
∆
Referindu-se la acest eveniment, poetul ieșean Constantin Mănuță consemnează:
Mihai Merticaru scrie o poezie aparent calmă, dar care ascunde furtuni lăuntruce bine temperate, apelând la un discurs liric menit să descopere lumina unui suflet înzestrat cu mari resurse de sensibilitate care se revarsă în versuri de o puternică vibrație interioară, amestec natural de sagacitate și candoare, de erudiție și spiritualitate. Într-o manieră personală, autorul construiește un perimetru existențial în care sunt transfigurate, cu multiple și delicate nuanțe, reacțiile, trăirile, îndoielile, neliniștile și speranțele unui liric deopotrivă reflexiv și livresc.
Poemele lui Mihai Merticaru se întemeiază pe o succesiune debordantă de imagini și metafore care continuă să sugereze adevărul despre viață și moarte, despre trecere și vârstă, despre trăiri intense și sentimente puternice.
Cele 20 de volume sunt tot atâtea trepte în evoluția poetului care excelează prin prospețimea expresiei, prin cantonarea în puritate, prin voluptatea privirii și uimirea în fața miracolului lumii. Voce autentică și distinctă, poet viguros și sugestiv, apolinic și dionisiac, enigmatic și colocvial, Mihai Merticaru ne oferă volumul maturității creatoare depline, o învolburată revărsare de lirism pendulând între real și ideal, între sacru și profan, între Eros și Tanatos.
