Astăzi, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a demarat procedura de contractare pentru proiectul Conservarea, protejarea și promovarea Muzeului memorial „Calistrat Hogaș” Piatra Neamț (valoare solicitată: peste 1,3 milioane lei).
Astfel, muzeul celui „mare călător al literaturii române” va intra în conservare.
Construită în anul 1885, casa-muzeu este o parte dintr-o gospodărie mare şi frumoasă, care mai cuprindea alte două locuinţe şi o anexă – acestea din urmă constituind zestrea soţiei, completată cu o livadă foarte bine îngrijită şi productivă. Deşi multă vreme tânăra familie a scriitorului a locuit în casele vechi, în tovărăşia socrului, preotul Costache Gheorghiu s-a preocupat de confortul fiicei sale – Elena – oferindu-i o casă nouă, cu anexă, pe cheltuiala proprie. Posedând un stil arhitectural reprezentativ, casa este înscrisă pe lista monumentelor de arhitectură din Patrimoniul Cultural Naţional. Înălţată pe temelie de pământ, cu pereţi din combinaţie de lemn şi pământ, cu duşumele din lemn şi uşi în două canaturi, casa a păstrat şi sobele din cărămidă şi olane, văruite, prevăzute cu elemente decorative neoclasice, specifice epocii şi poziţiei sociale a proprietarilor. Clădirea a suferit restaurări şi consolidări în perioada 1967-1969 şi 1992-1994, păstrându-se structura iniţială.  |
 |
| După moartea scriitorului, 28 august 1917, în casă a continuat să locuiască familia: soţia şi două fiice – Cecilia şi Sidonia. În anul 1939, la 12 iunie, Sidonia organizează primul muzeu, particular, într-o singură încăpere, din dorinţa de a oferi publicului o suită de materiale memoriale, pe care le însufleţea prin propria sa prezenţă. La 19 aprilie 1969 se deschide, în tot spaţiul locuibil, instituţia muzeală memorială, de stat, folosindu-se piesele achiziţionate de la familie. În anul 1994 se amenajează un locaş ce beneficiază de toate mijloacele muzeografice şi memorialistice pentru a recompune atmosfera proprie a casei, din ultimii cinci ani din viaţa scriitorului CALISTRAT HOGAŞ (1847-1917). Loc de viaţă şi muncă, punct de pornire în drumeţii şi de repaus creator, casa-muzeu a constituit un întreg univers uman şi domestic, despre care Sidonia C. Hogaş, maestră de pian, a lăsat posterităţii informaţii autentice şi originale, respectate şi urmate în actuala organizare muzeografică. Prima încăpere este dedicată drumeţului Calistrat Hogaş, evocat prin piese originale, specifice pasiunii sale, şi prin opere de artă ce transpun plasticitatea operei literare în viziuni de forme şi culori de pictoriţa Iulia Hălăucescu. Salonul casei Hogaşilor oferă o perspectivă mixtă: documentară şi memorială – asupra epocii, mentalităţii ei şi a laturilor personalităţii lui C. Hogaş. Iatacul Sidoniei C. Hogaş îşi păstrează aerul auster ca în anii în care „Domnişoara” îşi depăna amintirile cuprinse în cartea de amintiri Tataia. Sufrageria de iarnă cuprinde o diversitate de piese reprezentative pentru ambianţa familială. Dormitorul soţiei – Elena – reprezintă o altă secvenţă elocventă pentru istoria civilizaţiei şi mentalităţii româneşti, punctând în memorie surprize-unicat. Camera de lucru a scriitorului prezervă elemente din intimitatea creatoare a acestuia.
|
 |
| Făcuse tata din acest petic de pământ rai pentru că niciodată nu lăsa să cosească iarba înaltă şi înflorită din care nici creştetele celor mai năltuţi dintre noi nu se zăreau. Doar numai pentru că, supărată foşnea pe alocuri iarba, sau pentru că ici-colo, înaltele şi palidele spice tremurau înfricoşate, după puzderia de petale răvăşite, sau pentru că cenuşie de mânie, pufnea păpădia … înţelegeai că pe acolo-i nebunatic furnicar de oacheşe şi bălăi creştete.
Sidonia C. Hogaş – Tataia
|
Apoi, într-o coastă a ogrăzii, tăinuită de un paravan de lilieci cu parfumaţi şi viorii ciorchini, iată fântâna cu ciutura şi cumpănă cu pietroi atârnat de coadă. De cealaltă parte a liliecilor, o altă bucurie a noastră tot după placul tatei: se răsfaţă într-o balie mare cristalul în mii de feţe al apei zilnic împrospătată.
