Un om deosebit !!!
Astãzi, …… Viorel Cosma … !!!
de Mihai Horga
scriitor
scriitor
… Viorel Cosma (n. 30 martie 1923 , Timişoara – d. 15 august 2017 … Odihneascã-se în pace de-a Dreapta Tatãlui Ceresc …); a fost un muzicolog, lexicograf şi cr itic muzical român.
Din Ciclul „Interviuri si lucruri deosebite cu si despre oameni celebri”,
MOTTO :
„Trãim azi într-un mediu semicultural şi parvenit, impulsiv şi brutal. Suntem departe, foarte departe de ce am fost cândva. Iar eu nu pot sã fiu decât frustrat şi trist.
Mã simt exponentul unei lumi în destrãmare.
Dar am credinţa fermã cã ceva se va schimba într-o zi, cã vom ajunge la o societate cu respect pentru valoare, prin care sã construim altã Romanie, la nivel spiritual. Asta e ceea ce ne lipseşte la momentul actual”. (Viorel Cosma)
„… Astãzi, un interviu captivant (2011), cu muzicologul Viorel Cozma, despre
„Burghezia spiritului”
Ø … Un personaj fabulos : Enescu
– As porni dialogul nostru de la o curiozitate. Cum va explicati ca cea mai mare inflorire a muzicii din istoria romanilor a avut loc in epoca interbelica ?
– Ca sa ai cultura, trebuie sa ai intii bunastare. Dupa unirea din 1918, romanii o duceau bine si tara intreaga era cuprinsa de un mare avant patriotic, de o dorinta puternica de a face ceva concret pentru aceasta Romanie Mare. Atunci au aparut institutii importante, care ne lipseau si care au creat, prin prezenta lor, un cadru favorabil.
In 1920, Filarmonica se modernizeaza, sub conducerea dirijorului George Georgescu, care se intoarce de la Berlin si aduna in preajma lui crema absolventilor de Conservator.
In 1921, Opera Romana devine institutie finantata de la buget. Apar Conservatorul si Teatrul National de la Cluj. Apar radioul si discul si, odata cu ele, posibilitatea de a-i asculta pe interpretii preferati si in saloanele de acasa.
Dar poate ca adevarata explicatie pentru spiritul extraordinar de emulatie care a existat pe scena muzicii interbelice este fabuloasa prezenta a compozitorului George Enescu.
Enescu a reusit sa coaguleze in jurul lui personalitatile de varf ale epocii. El este cel care, prin muzica, a sincronizat cultura romana cu cea occidentala. A avut extraordinara dorinta de a ridica nivelul culturii romane si al muzicii in special.
Facea circuite obositoare, mergea in douazeci, douazeci si cinci de orasele de provincie sa cante Bach si, daca era intrebat la ce bun, ca lumea simpla nu intelege o muzica atat de profunda, el raspundea : „Nu-i nimic ca nu pricepe Bach, sa-l ia ca pe un medicament !”. In 1913, a instituit un premiu national de compozitie pe care l-a acordat anual, pana in 1946, cand a parasit definitiv Romania
Mai mult, el si dirija compozitiile castigatoare, pentru a le populariza. Enescu a fost un far calauzitor pentru intreaga generatie interbelica, a ridicat nu doar nivelul epocii respective, ci si al celei care i-a urmat.
Dupa cel de-al doilea razboi mondial, am avut un manunchi de muzicieni adevarati, care au fost recunoscuti peste hotare si care i-au dus lui Enescu faima mai departe.
Despre ei s-a vorbit ca despre Scoala lui George Enescu : Anatol Vieru, Stefan Niculescu, Aurel Stroe, Tiberiu Olah, Pascal Bentoiu, Theodor Grigoriu, Dumitru Capoianu, Miriam Marbe.
