Nu meniu, nu preţuri afişate, e adevărat, nici scump. Tânăra chelneriţă te întreabă ce ai vrea să serveşti (noi nu vrem să servim, vrem să fim serviţi, dar asta e altceva). Dai comanda, nu aştepţi prea mult, în general mişcările, cu foarte mici excepţii, sunt aceleaşi de 20 de ani. Numai micii nu mai sunt la fel: sunt chiar mici.
La urmă, nota. Chelneriţa se uită pe masă şi scrie 4 mici + 5 – 22,5, etc… Chiar aşa, virgulă 5. Nu 22, nu 23. Nu ştim cât tva, aşa de curiozitate. Cineva ne spune că aşa merg mereu notele de plată la acest restaurant. Fără bonuri.
Alături, la o masă, se adusese vin la carafă. Plata, tot fără bon.
Ideea e să nu te duci la cunoscuta terasă după ce tocmai ai trecut pe la Finanţe, să plăteşti impozitul pe venit…
