Jurnalistul Viorel Tudose împlineşte, pe 24 aprilie, patru ani de când a plecat într-o lume mai bună, prea repede, nedrept şi neaşteptat pentru cei mai mulţi dintre noi.
La vremea copacilor înfloriţi, cel care a fost considerat patriarhul presei nemţene se stingea într-o cruntă şi nemeritată suferinţă, după ce, timp de 44 de ani, s-a dedicat cu întreaga sa fiinţă ziarului Ceahlăul, presei de calitate, unei vieţi de onoare.
Viorel Tudose, a fost, înainte de a fi un excepţional gazetar, un om fundamental bun. Un caracter adevărat şi puternic, un bărbat care s-a născut cu o barieră naturală între fiinţa sa şi minciună, trădare, superficialitate, ipocrizie, răutate.
Într-o lume măcinată de ură şi invidie, acest om a reuşit să se impună, şi nu oricum -lucru rar, prin instrumentele binelui. Pentru autoarea acestui articol rămâne OMUL, BĂRBATUL, INTELECTUALUL de neegalat.
„Din punctul meu de vedere, ”Cetățean de onoare” înseamnă o persoană care merită să fie onorată pentru meritele / performanțele sale (în general, profesionale), dar – deopotrivă – are / a avut onoare în toate manifestările sale, publice și particulare. Cazurile care să întrunească ambele aspecte ale onorabilității sunt destul de rare și cred că unul dintre ele este VIOREL TUDOSE”, spune criticul şi scriitorul Emil Nicolae, în argumentarea sa prin care viceprimarul Luminiţa Vârlan a solicitat Consiliului Local acordarea titlului de Cetăţean de onoare post-mortem domnului Viorel Tudose, fostul director general al ziarului Ceahlăul.
”Sunt oameni pe care îi simţi, la un moment dat, că fac parte din destinul tău. Că orice ai face, că oriunde ai pleca în lume, trebuie să te raportezi la ei, deopotrivă ca la o instanţă morală, dar şi ca la o entitate afectivă. Sunt ca orizontul presimţit din pustiurile lumii noastre. Cînd pleacă te golesc de cuvinte. Aşa l-am simţit pe Viorel Tudose. Aşa l-au simţit şi alţii. De cîteva ori în viaţă, mai ales cînd aveam de împărtăşit bucurii, primul pe care l-am sunat, l-am căutat, a fost Viorel Tudose. Pentru că avea rara generozitate de a se bucura de reuşitele celui din preajmă. Şi Viorel Tudose a fost un om care s-a risipit, generos, în cei din preajmă. Pînă la pierderea de sine”.(Adrian Alui Gheorghe)
„Pe de altă parte, în deceniile în care am fost coleg și prieten cu VIOREL TUDOSE, am putut să-mi dau seama de calitățile omului. De altfel, oricât de bun profesionist ar fi cineva, el n-ar reuși să devină un model pentru alții și să-și ”transfere” empatic abilitățile dacă nu ar avea și o componentă umană onorabilă.
De aceea, consider că adăugarea lui VIOREL TUDOSE pe lista ”cetățenilor de onoare” ai orașului Piatra-Neamț nu face decât să întărească statutul de onorabilitate al acestei categorii de personalități”. (Emil Nicolae)
