În staţia de autobuz de la Piaţa Centrală, nu există nici o bancă. Mai ales pentru oamenii în vârstă, ieşiţi din aglomeraţie, cu sacosele pline, banca nu mai este doar o chestiune de civilizaţie, ci de protecţie pentru sănătatea lor. În fotografie se vede cum stau.
Toţi, trecuţi de 73 de ani, au venit aproape disperaţi să găsească un loc. S-au aşezat pe bara subţire – de curiozitate, n-ar strica asemenea relaxare de vreo jumătate de ceas nici aleşilor noştri – şi au îndurat liniştiţi supliciul. Vorbeau despre ce au pus în pământ. „Acu am pus mărar, pătrunjelul, ceapa, am pus şi oleacă de di praz, poate s-o prinde….”. „Da scump îi peştele ăsta, parcă l-o crescut cu linguriţa….”. „Mie, de când o murit Ion al meu, tari mi-i greu. Se ducea dimineaţa, mai dădea cu târnu (mătură, nn), mai dădea c-o greblă, c-o lopată, mai era şi pensia lui, na, 8 milioane tare mai erau bune!”. „Da ăşti de ce n-or fi pus o bancă aicea, mă doare spatele şi fundul de cum stau, şi am dat şi ieri la sapă….”. „Lasă, că mâine e sărbătoare, ne mai odihnim şi noi. Da ce peşte ai luat?”
E adevărat, staţia e devastată, se fură fierul, se fură lemnul, se sparg geamurile. Dar după acest principiu, nu mai faci nimic. Vor fi tot mai mulţi oameni care vor vizita piaţa şi media de vârstă trece de 55-60 de ani, ştiut fiind că tineretul mai cu seamă, preferă marile magazine. Iar, domnule primar, ştim că doriţi ca Piatra Neamţ să devină oraş inteligent. Să începem cu respectul.
