În 1942, în proprietatea lui Virgil Magiari, apărea prima ediţie a Ziarului Ceahlăul, proiect care avea să meargă mai departe, cu unele întreruperi (după o pauză, revine în 1968 ca săptămânal) şi de atunci, mereu în atenţia dumneavoastră, a nemţenilor. 75 de ani de existenţă cu 8000 de numere în ediţie nouă, Ziarul Ceahlăul a fost şcoală de presă în Neamţ, corabie purtată printre ape stâncoase de oameni de incontestabilă valoare.
Când, rând pe rând, ziarele altor judeţe dispăreau din peisajul independent, ziarul Ceahlăul rămăsese, în 2012, singurul din ţară cu acelaşi acţionariat din 1990. O muncă titanică pentru a-l aduce pe tarabe în fiecare zi, muncă şi pasiune care au curmat prematur vieţile unor oameni – Viorel Tudose, Cătălin Stupcanu, Florin Tureschi, Radu Irimescu, Ioan Hudici.
„Sunt vremuri în care presa nu numai că pierde din ce în ce mai mult suportul tradițional, ci trebuie să își caute acut rațiunea de a fi și punctul de echilibru din care să poată continua să existe. Un echilibru între, pe de o parte, resursele materiale și umane pe care poate să le atragă și, pe de altă parte, un produs de calitate, dar și atractiv pentru consumator. Un echilibru care încă nu a fost găsit.
Sigur că, de la înălțimea celor 8.000 de numere, ne propunem să continuăm. Să continuăm să apărem în formă tipărită, chiar dacă acest produs va deveni unul pentru colecționari, dar și în format pentru Internet, unde avem deja o prezență cu vechime, o prezență care va fi tot mai complexă” (Mihail Balint, redactor şef).
Ne batem pentru bine!
Viorel TUDOSE
Ceahlăul 4.000, vineri, 16 ianuarie 2004
E plină lumea asta, țara asta, de răutăți, de ticăloșii, de prostie. Poți face ziare întregi, televiziuni și radiouri doar adunându-le contabilicește; zi de zi, clipă de clipă, centimetru cu centimetru. Ca și cum am fi intrat, peste noapte, într-o fundătură a răului. Ca și cum omul, noi toți, ne-am fi pierdut brusc propria condiție, identitate, rostul.
Ziarul „Ceahlăul“ scrie – cum vedeți – și despre aceste nenorociri. O face însă cu mare tristețe, fără plăcerea bolnavă a presei comerciale. O face pentru că, știm cu toții, ele se întâmplă.
Să fiți de acord, însă, că viața noastră, întâmplările noastre de fiecare zi, nu sunt desenate numai în negru. Dincolo de toate răutățile lumii, noi, ziariștii de la „Ceahlăul“, credem, cu toată puterea, în energiile curate și vii ale oamenilor cu care vorbim, pentru care scriem, în valorile și performanțele pe care le afirmă. Și asta împotriva atâtor dificultăți și inerții din această atât de lungă, nesfârșită, tranziție. Să fiți de acord, deci, că, încet-încet, mult prea încet, scrâșnit, împleticit, lumea noastră de dinainte de ’89 se mișcă, totuși, spre alt orizont. Spre bine.
Pentru ziarist, ar fi o mare eroare profesională, morală, să nu vadă și acest orizont. Cât este!
Pentru că, înainte de dorința, firească, de a și vinde ziarul, omul de presă trebuie să respecte valorile adevărate, frumosul și binele din jur. Căci ele există.
Ziarul „Ceahlăul“ pentru asta se bate. Se bate pentru bine! O va face, împreună cu dumneavoastră, multe alte ediții de acum înainte. Aveți încredere în noi!
Astăzi, după 22 de ani de când calc peste pragul redacţiei acestui ziar, mă gândesc la minunaţii oameni care l-au iubit şi care nu mai sunt printre noi. Şi le mulţumesc colegilor care au rămas aici şi pe care îi găsiţi în pagina 2, la caseta redacţională şi în fiecare zi, în rândurile pe care le citiţi. Vreau să le mulţumesc pentru zilele în care nu au avut sărbătoare, pentru zilele în care îşi amânau plecările acasă, pentru duminicle întotdeauna lucrate, pentru bucuria de a vă transmite dumneavoastră tot ceea ce presupune munca noastră ajunsă astăzi, la 8000 de ediţii. (Mariana OLTEAN TUDOSE)
