Niciodată, în 20 de ani, n-a fost la Piatra Neamţ atâta lume pe 1 Decembrie. Peste 2000 de oameni şi parcă altă atmosferă. N-a fost mereu frig pe 1 Decembrie? N-au fost mereu problemele sărăciei, facturilor neplătite, ameninţarea şomajului şi spectrul unei Românii fără speranţă? Şi totuşi, cel puţin în ultimii 20 de ani, n-a fost atâta lume.
Ce i-a scos pe pietreni în stradă astăzi, la orele 12,00, în număr aşa de mare?
Rămâne, încă, o întrebare, în faţa unui previzibil halou electoral. Ca să vorbim cinstit, vorbeam cu doi trei colegi despre faptul că „NU VOR AVEA CURAJUL SĂ TRIMITĂ ACUM, CHIAR ACUM, MESAJE ELECTORALE!”.
Au avut? Da. A prins ceva la populaţie? Nu credem.
Au fost trei mesaje subliminale: Dragoş Chitic – PNL- a spus ceva, trecător, despre România Înainte, sloganul PNL. Printre fraze. Nici PSD n-a scăpat de ispita lansării propriului slogan, dar, ca să fim corecţi, tot la limite reduse, tot subliminal ca PNL, şi tot cam fără efect, lansând la finalul discursului un „Să îndrăznim să credem”. Şi a fost, poate ne-vrut, mesajul tehnicizat al prefectului de Neamţ, Niculina Dobrilă, încheiat cu „Prim ministrul României, Dacian (Julien, cum i-ar spune Ionel Arsene, şeful PSD Neamţ, nn) Cioloş”, nimeni altul decât poza afişului de campanie al PNL.
Totul – din exemplele de mai sus, poate fi pus sub semnul interpretării, în bine şi în rău. De exemplu, am citit că PSD-ului nemţean i se reproşează ţinuta tradiţională – Arsene şi ai lui au venit cu ie- . Ei şi? Dacă au venit cu ie, e rău, că au vrut să confişte evenimentul. Dacă n-au venit cu ie şi nici un însemn patriotic, e iar rău, că e ziua naţională şi lor nu le pasă, să fi dat şi ei un însemn acolo, că nu ne dispreţuiesc, că le pasă, orişicât, e PSD… Din punctul nostru de vedere – iar Ziarul Viaţa Nemţeană e unul din foarte puţinele care nu poate fi acuzat de partizanat cu PSD – social-democraţii nemţeni au avut cea mai bună şi mai evidentă imagine în această zi. Cineva a gândit-o, şi a gândit-o bine, pentru că nu doar în faţa celor peste 2000 de oameni de la Parcul Tineretului, PSD s-a lansat tradiţional, ci într-o campanie de imagine complexă, inclusiv on line. Şi subtilă.
Surpriza cea mai neplăcută a venit din partea candidaţilor independenţi: tineri, şcoliţi prin străinătate, potenţiali vizionari ai unei Românii capabile să cucerească Universul, candidaţii Sebastian Burduja şi Andrei Carabelea şi-au trimis oamenii să împartă pliante electorale între oamenii veniţi să se bucure. Ei înşişi s-au situat cu imense drapele (din cauza acestor dimensiuni era gata- gata să nu vedem cine e la capătul băţului).
DECI: chiar cei despre care credeam că nu vor apela niciodată la măgăriile politice ale lustruitelor partide, au făcut-o.
Nu suntem în competiţie electorală să facem pasiuni. Aceşti candidaţi independenţi ar fi putut fi, prin tinereţea şi pregătirea lor, şansa unei Românii tinere. Şi nu înţelegem ce demon i-a împins pe incoruptibilii, visătorii (Burduja, nn), candidaţi PACT să împartă pliante electorale tocmai într-o zi de mare sărbătoare.
