Emilia Arcan, a fost președintă și vicepreședintă a Consiliului Județean și a avut în administrare cea mai mare unitate sanitară din Neamț: Spitalul Județean.
- Sănătatea a fost dintotdeauna de maximă importanță pentru mine și regret că nu au avut aceeași viziune toți cei care s-au perindat în funcții de conducere, de unde ar fi putut luat unele decizii în favoarea acestui domeniu. Cât mi-a stat în putere, am căutat să mai îndrept din lucrurile care țineau de mine și deși am deranjat foarte mult prin unele atitudini pe care le-am avut față de unii responsabili din sănătatea nemțeană, dar mare lucru nu s-a schimbat!
- Din păcate, ceea ce se poate face de la județ este prea puțin față de nevoile majore ale spitalelor. Consiliul Județean Neamț a investit foarte mult în modernizarea unor secții, în reparații parțiale în Spitalul Județean, în dotări la celelalte unități spitalicești, dar este prea puțin față de cât e nevoie. Nu de puține ori s-a spus că e un spital vechi, depășit fizic și moral, și nu o mai scoatem la capăt cu el dacă e reconstruit. Ori la noi asta încă nu se poate și trebuie să ne mulțumim cu peticeli…
- Speranța mea este să avem o politică națională axată pe «reabilitarea» sănătății, adică niște ani consecutivi toate deciziile «grele» să fie luate pentru salvarea acestui domeniu.
Cei care au plecat din țară au plecat dintr-o răzvrătire!
«Sănătatea» în România e bolnavă. Și duce o boală grea, pe care o târâie pe picioare și trebuie intervenit, pentru că altfel boala lungă e moarte sigură! Deficitul de specialiști în sistem este foarte mare și asta din vina nepăsărilor manifestate de către conducători ani la rând, dar și a unui alt aspect, peste care, de cele mai multe ori, ca să nu se recunoască vinovăția unora, se pășește cu discreție! Cei care au plecat din țară au plecat dintr-o răzvrătire, e adevărat, dar și pentru că le-a convenit să muncească în străinătate, fără un sacrificiu prea mare făcut acasă! Nu toți care au preferat spitalele străine pentru a-și face meseria și-au lăsat în România toată familia răvășită, casa, masa! Le-a convenit să plece pentru că ori să lucreze în țară și să pornească de la zero, ori să înceapă de la același nivel în străinătate, dar pe bani mai mulți, cam același sacrificiu l-ar fi făcut! Dacă la noi lucrurile ar fi atât de rele iar meseriile de medic, de asistent medical, ar fi așa de rușinoase și prost plătite, spitalele ar fi închise! În ultimii ani, chiar dacă nu au curs măririle salariale în sistem, măcar a picurat! E drept că mai e mult de intervenit pentru rezidenți în special, care trebuie încurajați să se «lege» de o unitate spitalicească de la noi, dar vom avea grijă și de asta! Nu sunt de neglijat dotările care se impun, în lipsa cărora un specialist, oricât de specialist ar fi, nu își poate face treaba! Dar încetul cu încetul, se va găsi și aparatură modernă în spitalele noastre! Ceea ce spun nu este nici pe departe o dojană! Este o realitate și cei din sistem îmi vor da dreptate, chiar dacă unii mă vor acuza pentru că le-am spus lucrurilor pe nume!
