Circa 130 de copii vin la modesta şcoală de la Văleni, cei mai mulţi de etnie romă. Ieri, stăteau curăţei, cu bucheţele timide de flori într-o mână, şi cu bunicii ori părinţii de cealaltă, cuminţi şi apoi plictisiţi după 45 de minute de slujbă religioasă urmată de predică, apoi de un discurs şters al unui tânăr subcomisar de Poliţie, încheiat cu „Sperăm într-o bună colaborare” – ceea ce i-a făcut pe unii adolescenţi mai bruneţi să râdă.
Atmosfera s-a animat şi a semănat a sărbătoare când viceprimarul Luminiţa Vîrlan a intrat în dialog cu elevii, pe limba lor, şi a stârnit singurele aplauze ale deschiderii noului an şcolar.
În fapt, Şcoala din Văleni are carenţe vechi şi la zi.
- În urmă cu o săptămână, Luminiţa Vârlan a luat şcolile la pas, dar nu acele şcoli pe care le ştia încă de când era inspector general că sunt mândre şi frumoase ca miresele, ci acolo unde ştia că sunt probleme. De exemplu, Văleni, unde a descoperit că în curtea şcolii bălăriile erau ca ciulinii Bărăganului, crengi uscate, un teren larg şi sălbatic, pe care te întâmpinau nestingherite haite de câini şi cai păscând liber.
- Doamna viceprimar a trimis o echipă de la Urban care a curăţat locul, ieri, eliberându-se ultimele crengi. Dispăruseră pe coamă caii, în timp ce doi câini au salutat cu respect profesorii tocmai în cancelaria lor şi elevii în sălile de curs, ca nişte prieteni vechi şi credincioşi.
- Celebra magazie care nu se pretează, pe cât e de ramolită, nici unui secol, ar fi putut cu uşurinţă să fie dărâmată, dacă domnul director n-ar fi realizat că nu va primi bani pentru o alta, măcar la fel de sigură, întrucât se fură lemnele ca în codru, exact lemnele care încălzesc elevii.
- Exteriorul şcolii arată de ani dărăpănat, dar explicaţia e certă şi ne-a povestit-o tot directorul şcolii: sunt proiecte, dar extrem de costisitoare, pentru că nu se vorbeşte de cârpeală, ci de o reabilitare temeinică; pentru orice se cumpără în această şcoală se mizează doar pe bani publici, şcoala fiind arondată unei zone cu nevoi speciale, unde faptul însuşi de a trimite copiii la cursuri este o măreţie pentru multe familii.
- Vieprimarul Luminiţa Vîrlan a fost abordată de oameni din curtea şcolii, un cetăţean rugând-o respectuos să rezolve la Primărie o cerere pe care ei au depus-o de doi ani: amenajarea unei treceri de pietoni în dreptul şcolii, aşa cum au toate unităţile de învăţământ din Piatra Neamţ: „Vă rugăm frumos, de doi ani de zile ne rugăm la Primărie pentru această trecere de pietoni. Ne sunt copiii în pericol!” Altcineva a rugat-o să rezolve problema câinilor vagabonzi.
- În interiorul şcolii s-au încercat multe cu bani puţini: s-a amenajat pentru copii un colţ rustic în care se pot spăla pe mâini şi în clasă, deşi în şcoală, baia e modernizată, cu apă curentă; învăţătoarea de la clasa I-a şi-a aşteptat elevii cu flori şi câte o ciocoloţică pe bănci; în altă clasă, manuale; în fiecare clasă, curăţenie; materiale didactice, după posibilităţi; unii copii strică, vacanţele sunt pentru reparaţii.
De ce a ales viceprimarul Luminiţa Vârlan tocmai această şcoală, unde nu se îngrămădeşte nimeni nici să ajute, nici să deschidă anul şcolar? „Este defavorizată. Am fost de câteva ori la şcoala din Văleni pentru că mi-am asumat din partea Primăriei responsabilitatea de vedea condiţiile în care va debuta noul an şcolar. Vreau să fiu alături de aceşti copii, este important, copiii sunt ai noştri, indiferent din ce zonă a oraşului sunt. Voi rămâne în continuare cu obiectivul acestei şcoli, de transforma această unitate de învăţământ în conformitate cu celelalte din Piatra Neamţ. Nu-mi permit ca nici o şcoală să arate aşa, vedeţi cum este, şi vorbesc şi din punctul de vedere al unui om care lucrează în învăţământ”, a spus d-na Vîrlan.
