Deputatul de Neamţ, Ioan Munteanu, surprinde, din nou, chiar spre unor supărarea unor colegi de partid sau partide, cu o declaraţie care nu se înscrie în contextul conturat de linia politică actuală. Cu riscul supărărilor la nivel înalt, parlamentarul nemţean a atacat o problemă devenită modă printre potentaţi: tot analfabetul vrea să aibă facultate, apoi licenţă şi cireaşa de pe tort, doctoratul.
DESPRE PLAGIAT ŞI DOCTORATE
Să începem cu o întrebare: de ce oare tot mai multe persoane publice, din absolut toate domeniile, își doresc atât de mult un doctorat? Nici nu mai contează faptul că omul a absolvit o facultate de un anume profil, iar lucrarea este dintr-un profil totalmente diferit. Important e să aibă un doctorat! Cred că răspunsul vine ușor chiar de la această constatare. Adică, pentru că la un anume îndrumător de doctorat ușa este mereu deschisă. Așadar, cred că pe lângă vina doctorandului, care este clară, vinovăţia cea mai mare aparţine celor care îl girează.
Multă lume este revoltată pentru că lucrările de doctorat au ajuns o batjocură . Cum este posibil să porţi un titlu obţinut prin plagiat sau printr-o lucrare cumpărată, redactată de scriitori de teze de doctorat? Şi pentru ce? Desigur, pentru diferite foloase, fie ele financiare, politice, administrative, de orice fel. Doctoratul a devenit o boală pentru tot mai mulţi indivizi mediocri (ca să nu le zic analfabeţi). Ei cred că în acest fel devin egali ( sau chiar mai mult ) cu adevaraţii deţinători de doctorate, cei care au trudit ani de zile pentru a aduce noutăţi în activitatea lor. Cu doctoratul la CV, ei obţin funcţii foarte importante, de decizie, cu efect asupra celorlalţi oameni.
Acum mai apare o întrebare: cine îi stabilește pe îndrumătorii de doctorate și pe ce criterii sunt ei desemnaţi? Ştiu ce spune legea, dar consider că nu valoarea profesională este cea determinantă, așa cum ar fi normal. Se poate fabula mult pe acest subiect, vă las și pe dumneavoastră să vă daţi cu părerea. Vinovaţi sunt, desigur, îndrumătorii de doctorat, cei care i-au nominalizat, colegii lor care au acceptat situaţia, dar și mediocrii, cei care vor să arate că banii pe care-i deţin au fost obtinuţi cu multă carte(!).
Grav este și faptul că destui dintre mediocrii cu doctorat ajung cadre universitare. Ne putem imagina ce absolvenţi ies de pe mâna lor. Majoritatea dintre ei au ,însă, un culoar bun în viaţă și vor lua locul colegilor care s-au pregătit cu seriozitate pentru a obţine o diplomă și un loc de muncă în România. Aflaţi în situaţii fără ieșire, cei buni pleacă în străinătate, în timp ce mediocrii ajung în vârful piramidei.
România a fost o forţă ori de câte ori s-a vorbit de specialiștii din orice domeniu. Astfel de profesioniști de mare clasă sunt foarte căutaţi peste tot unde se face performanţă. Cei care ar avea dreptul la un doctorat nu-l vor mai susţine aici, ci în ţările care îi vor adopta. Şi asta, pentru simplul motiv că la noi sunt mult prea mulţi cei care își încep orice prezentare cu vorbele: mă numesc X și sunt doctor în…
Același lucru se întâmplă și cu diplomele de licenţă.Cu o mână de bănuţi poţi cumpăra de pe net orice lucrare, de orice specialitate. De aceea, este nevoie urgentă ca statul să reorganizeze modul de obţinere a doctoratelor și a diplomelor universitare pentru a stopa aceste practici care au depășit orice limită.
E păcat, însă, că ideea de plagiat nu se aplică doar lucrărilor de doctorat sau de licenţă. Aproape tot ceea ce se întâmplă în viaţa noastră e un plagiat. Munca? Educaţia? Respectul? E bine ce se întâmplă cu noi? Eu cred că nu. Ne prăbușim tot mai mult cu fiecare zi care trece. Ce viitor mai au rom? Cum îi mai putem întoarce din drum pe cei care pleacă să câștige pe măsura valorii lor? Ce a ajuns România? Spre ce ne îndreptăm?
Vom mai putea vorbi despre valori morale, despre rezultate, despre mai binele din viaţa noastră? Mai pot fi corectate greșelile făcute? Eu cred că da. M-aș bucura să spuneţi la fel. Speranţa este tot ce ne-a mai rămas…
