22 decembrie 2014
Imediat după ceremonialul religios şi militar de la Palatul Administrativ Neamţ,astăzi, la doar 200 de metri, se lansa romanul Laika, creaţie a unui autor excepţional, a cărui frază o parcurgi cu emoţie şi plăcere, de fiecare dată: Adrian Alui Gheorghe.
Despre Laika s-a spus că ar fi romanul revoluţiei române. Criticul Emil Nicolae n-a marşat, însă, pe această idee: „Avem de-a face cu o carte foarte bună, avem de a face cu un roman care va fi foarte bun şi după următoarea revoluţie”.
Cu siguranţă, veţi găsi aprecieri obiective asupra acestui roman, a cărui incursiune n-a început la Piatra Neamţ. Opinii avizate, critici de specialitate, cu instrumente pe care noi, din păcate, nu le avem.
Noi sîntem cititorul. Sîntem cei care am deschis cartea lui Adrian Alui Gheorghe în speranţa că vom regăsi, ca de fiecare dată, cuvîntul care ne-a făcut să uităm cotidianul, ne-a introdus în lumea sa miraculoasă, în care fiecare pas a însemnat o nouă poartă care s-a deschis, dar care ne-a arătat, în faţă, alte porţi.
Laika: un sanatoriu undeva, într-un loc numit Glod. Glodul, tina, noroiul, sugestie care nu te iartă pe tot parcursul romanului. Pare un loc al nebunilor, dar e un refugiu al respinşilor de un regim care pare veşnic, de neînlocuit.
Personajele, ele însele, poartă cu ele amprenta Glodului: blazare, compromis, refugiu, teamă. Nimeni cu verticalitate. La Glod, coloana vertebrală e o amintire, chiar şi pentru cei care au venit cu speranţă.
Noi sîntem cititorul: avem bucuria, ca orice cititor pasionat, de a întîlni în cartea lui Adrian Alui Gheorghe, propriile noastre temeri, în faţa unei realităţi care nu îţi oferă alternativă.
Dincolo de subiectul romanului, situat pe la sfîrşitul anului 1989, el însuşi suficient creaţiei, întîlnim, în Laika, talentul unui autor care ştie să-ţi capaciteze atenţia. Adrian Alui Gheorghe păşeşte alături de conştiinţa ta, pe tot parcursul romanului. De la uluitoarele descoperiri ştiinţifice ale unui medic român care ar fi putut revoluţiona psihologia, pînă la neadaptaţii unui sistem profund compromis, şi, mai departe, la roboţii aceluiaşi sistem, romanul te prinde, te surprinde, prin înţelesul său profund.
Noi, cititorul, vă îndemnăm să citiţi Laika. Şi după Laika, vă îndemnăm să citiţi Urma.
Cu mimina autoritate a unui autor de articol de ziar care nu este nici pe departe critic literar, vă spunem că cele două romane ale scriitorului Adrian Alui Gheorghe sînt tot ce se putea întîmpla mai bun în spaţiul literar contemporan.
Mariana OLTEAN TUDOSE
