Orele 20,55, sediul PSD Neamţ. O echipă este adunată (şi) în biroul de la municipiu. Se fumează, geamurile sînt deschise, se aud din stradă vocile social-democraţilor care aşteaptă rezultatele exit poll-rilor. Oamenii par optimişti. Cîte o voce se ridică mai tare, deasupra tuturor, şi avansează un 6-7 procente în plus pentru Ponta. Este acoperită repede, altele îi iau locul. Pe stradă, trece înainte şi înapoi o maşină de poliţie. Înconjoară, revine lîngă sediu. Precauţie inutilă, pesediştii nu au nici un gînd să iasă, nici ei, şi nici simpatizanţii sau, din contra, adversarii lor. O linişte nefirească în jurul cunoscutului sediu de partid. Se apropie ora 21. Ca la Anul nou, cineva spune: 3, 2, 1, linişte!
Se aude televizorul cu estimările iar o voce de femeie, din birou, taie tăcerea: „Durea-m-ar capul! Durea-m-ar capul!”. Nu ştim dacă a durut-o, au urmat, pentru cîteva secunde, înjurături, cu Dumnezeu tatăl, amestecate cu „Nu se poate!”, „Nu-mi vine să cred”, „Ce mama dracului”, şi introduceri uimite de organe genitale. Apoi se lasă din nou liniştea în birou. O parte din social-democraţi iese pe hol, decibelii scad simţitor. Maşina de poliţie revine, încetineşte în faţa sediului, se uită la noi cum pozăm. Ne lasă în pace, e bine şi pentru ei, au o seară liniştită, nu mai trebuie să coboare din căldura autoturismului.
Ora 21.05, sediul ACL: Bucurie moderată. Totuşi, la un moment dat, copreşedintele Alianţei, Alexandru Drăgan, nu-şi poate stăpîni avîntul. Se îmbrăţişează cu Mugur Cozmanciuc. Tinerii din echipă transmit colegilor din secţiile de votare să aibă grijă la număratul voturilor. Echipa de campanie încă muncea. Telefoane, faxuri, emailuri, nu vor să rateze o muncă asiduă şi organizată pentru doar cîteva ore. „Avem speranţe, aşteptăm rezultatele finale, Doamne ajută!„
