Moaştele Sf. Simeon au ajuns la Piatra Neamţ. Mîine, ele vor fi purtate în procesiune.

Moaştele Sf. Simeon au fost aduse sîmbătă, la Biserica Sf. Ioan Domnesc din Piatra Neamţ.

Procesiunea cu sfintele moaşte ale Sfântului Simeon din Muntele Minunat va fi organizată cu ocazia sărbătoririi Sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul oraşului Piatra Neamţ.

Această procesiunese va desfăşura luni, 23 iunie 2014, începând cu ora 18.00, pe următorul traseu: Biserica „Sf. Ioan Domnesc” Catedrală (Turnul lui Ştefan cel Mare) – Teatrul Tineretului – Rondul peste râul Cuiejdi – Biserica „Sf. M. Mc. Mina” – str. Petru Rareş – Biserica „Sf. Trei Ierarhi” – Consiliul Judeţean Neamţ – Biserica „Sf. Ioan Domnesc” Catedrală, cu participarea preoţilor şi enoriaşilor din Municipiul Piatra Neamţ şi din împrejurimi.

La Sfânta Mănăstire Neamţ se păstrează o inestimabilă comoa­ră, capul Sfântului Si­meon Stâlpnicul din Muntele Mi­nunat. Acesta este unul dintre cei mai populari sfinţi care şi-au a­su­mat această formă neobişnuită de asceză. Sfintele sale moaşte au fost împodobite de către Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, în anul 1463, cu o foarte frumoasă coroa­nă, astăzi păstrată în mănăstire într-un loc deosebit de cinstitul cap, după schimbarea vechii ra­cle. Cununa Sfântului Simeon a făcut deja obiectul câtorva studii 1, cea mai mare parte a ideilor exprimate acolo fiind valide, şi de aceea vom încerca mai întâi să re­zumăm concluziile lor, urmând a mai aduce noi observaţii asupra pro­­blematicii.

Moaştele şi cununa Sfântului Simeon, Mănăstirea Neamţ

Textul de pe cunună scris în slavonă spune: „Moaşte de la Sfân­tul Simeon cel de la Muntele cel Minunat. S-au ferecat de Ioan Ştefan voievod la leatul 6971“. Această inscripţie este socotită de istorici drept cea mai veche inscripţie păstrată de la Ştefan cel Mare şi exprimă în mod absolut autenticitatea acestor sfinte moaş­te. Cum au ajuns ele în po­sesia Sfântului Ştefan nu mai putem şti astăzi. Istoricul Petre Năsturel spune că este foarte posibil ca ele să fi aparţinut ta­tălui lui Ştefan, Bogdan al II-lea. Erau un odor de familie, am pu­tea spune. Ipoteza ca ele să fi apar­ţinut Mănăstirii Neamţ, iar Ştefan le-ar fi ferecat doar, este foarte puţin probabilă deoarece o astfel de comoară era foarte greu de obţinut la timpul acela de o mică mănăstire cum era Neamţul pe vremea aceea. Însă, pentru un om de stat cu prestigiul şi resur­sele financiare ale voievodului Ştefan sau ale lui Bogdan, astfel de fapte nu par imposibile. Petre Năsturel crede că la 1463 Ştefan aşază cununa pe capul Sfântului, dar moaştele nu au ajuns imediat la Neamţ. Argumentul principal este lipsa unui destinatar al fere­cării moaştelor. Pe cununa foarte asemănătoare a capului Sfân­tu­lui Ghenadie pe care Ştefan o dăruieşte Mănăstirii Putna în anul 1488, lucrul acesta este scris explicit, în situaţia Sfântului Si­meon, însă, destinatarul lip­seş­te. De aceea, Năsturel consideră că abia în 1497, cu ocazia sfinţirii marii ctitorii ştefaniene de la Neamţ, Sfântul Voievod ar fi dăruit noii ctitorii odorul. Cert este că un minei slavon din seco­lul al XVI-lea de origine nem­ţeană conţine o slujbă specială a Sfântului Simeon, ceea ce nu se întâmpla decât în situaţiile speciale când sfântul avea moaştele în mănăstirea respectivă sau ocrotea ca hram mănăstirea 2.