Moaştele Sf. Simeon au fost aduse sîmbătă, la Biserica Sf. Ioan Domnesc din Piatra Neamţ.
Procesiunea cu sfintele moaşte ale Sfântului Simeon din Muntele Minunat va fi organizată cu ocazia sărbătoririi Sfântului Ioan Botezătorul, ocrotitorul oraşului Piatra Neamţ.
Această procesiunese va desfăşura luni, 23 iunie 2014, începând cu ora 18.00, pe următorul traseu: Biserica „Sf. Ioan Domnesc” Catedrală (Turnul lui Ştefan cel Mare) – Teatrul Tineretului – Rondul peste râul Cuiejdi – Biserica „Sf. M. Mc. Mina” – str. Petru Rareş – Biserica „Sf. Trei Ierarhi” – Consiliul Judeţean Neamţ – Biserica „Sf. Ioan Domnesc” Catedrală, cu participarea preoţilor şi enoriaşilor din Municipiul Piatra Neamţ şi din împrejurimi.
La Sfânta Mănăstire Neamţ se păstrează o inestimabilă comoară, capul Sfântului Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat. Acesta este unul dintre cei mai populari sfinţi care şi-au asumat această formă neobişnuită de asceză. Sfintele sale moaşte au fost împodobite de către Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, în anul 1463, cu o foarte frumoasă coroană, astăzi păstrată în mănăstire într-un loc deosebit de cinstitul cap, după schimbarea vechii racle. Cununa Sfântului Simeon a făcut deja obiectul câtorva studii 1, cea mai mare parte a ideilor exprimate acolo fiind valide, şi de aceea vom încerca mai întâi să rezumăm concluziile lor, urmând a mai aduce noi observaţii asupra problematicii.
Moaştele şi cununa Sfântului Simeon, Mănăstirea Neamţ
Textul de pe cunună scris în slavonă spune: „Moaşte de la Sfântul Simeon cel de la Muntele cel Minunat. S-au ferecat de Ioan Ştefan voievod la leatul 6971“. Această inscripţie este socotită de istorici drept cea mai veche inscripţie păstrată de la Ştefan cel Mare şi exprimă în mod absolut autenticitatea acestor sfinte moaşte. Cum au ajuns ele în posesia Sfântului Ştefan nu mai putem şti astăzi. Istoricul Petre Năsturel spune că este foarte posibil ca ele să fi aparţinut tatălui lui Ştefan, Bogdan al II-lea. Erau un odor de familie, am putea spune. Ipoteza ca ele să fi aparţinut Mănăstirii Neamţ, iar Ştefan le-ar fi ferecat doar, este foarte puţin probabilă deoarece o astfel de comoară era foarte greu de obţinut la timpul acela de o mică mănăstire cum era Neamţul pe vremea aceea. Însă, pentru un om de stat cu prestigiul şi resursele financiare ale voievodului Ştefan sau ale lui Bogdan, astfel de fapte nu par imposibile. Petre Năsturel crede că la 1463 Ştefan aşază cununa pe capul Sfântului, dar moaştele nu au ajuns imediat la Neamţ. Argumentul principal este lipsa unui destinatar al ferecării moaştelor. Pe cununa foarte asemănătoare a capului Sfântului Ghenadie pe care Ştefan o dăruieşte Mănăstirii Putna în anul 1488, lucrul acesta este scris explicit, în situaţia Sfântului Simeon, însă, destinatarul lipseşte. De aceea, Năsturel consideră că abia în 1497, cu ocazia sfinţirii marii ctitorii ştefaniene de la Neamţ, Sfântul Voievod ar fi dăruit noii ctitorii odorul. Cert este că un minei slavon din secolul al XVI-lea de origine nemţeană conţine o slujbă specială a Sfântului Simeon, ceea ce nu se întâmpla decât în situaţiile speciale când sfântul avea moaştele în mănăstirea respectivă sau ocrotea ca hram mănăstirea 2.
