“Singura şansă de supravieţuire a creştinismului
răsăritean este aceea a unui război întru Cuvînt”
Fiind preot-profesor la Seminarul Teologic, a fost condamnat la 10 ani de închisoare
pentru că, în biserică, a ţinut şapte predici adresate tinerilor, iar în închisoare a fost plasat
într-o celulă cu doi condamnaţi pentru omor deosebit de grav, care aveau misiunea de a-l
ucide, dar care, în final, au devoalat misiunea Securităţii.
Primul cuvânt către tineri: „A venit acum vremea, tinere, să auzi un glas care te
cheamă. Un glas pe care nu l-ai mai auzit, sau poate da, dar pe care nu l-ai
înţeles şi nu l-ai ascultat. Este glasul lui Iisus! Nu tresari, nu te miră, nu zîmbi
neincrezator, tînărul meu prieten! Glasul care te cheamă nu este al unui mort, ci
al unui inviat. El nu te strigă din istorie, ci din adîncul propriei tale fiinţe. Cuvintele
acestea, rostite şi scrise aici, sunt din străfundurile tale, pe care nu ti le cunoşti.
Ti-a fost poate ruşine sau teamă să cobori în adîncul tău şi să le descoperi.
Ai crezut că în tine zace o fiară, un mormînt al instinctelor din care se ridică
strigoii înspăimîntători ai patimilor, şi nu ţi-ai văzut fata de înger, căci tu înger
eşti. Dacă nu ţi-a spus-o nimeni pînă acum, ţi-o spune Iisus, şi mărturia lui este
adevarată, căci nimeni nu L-a dovedit vreodată de minciuna. Ce ştii tu, tinere,
despre Hristos? Dacă tot ceea ce ştii ai învăţat la şcoală, la orele de ateism, ai
fost frustrat cu rea-credinţă de un adevar – de singurul Adevar care te poate face
liber. Ce ştii tu despre Biserica lui Hristos? Dacă tot ceea ce
ştii se reduce la Giorano Bruno, despre care ţi s-a vorbit la educaţia aşa-
zis „ateiststiintifică”, ai fost privat în mod neomenos de lumina adevăratei culturi,
de
strălucirea spiritualităţii, care este garanţia libertăţii tale de om. Unde ai auzit,
prietene, cuvintele acestea: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvîntaţi pe cei ce vă
bleastamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatamă şi vă
prigonesc”? Dacă nu le-ai auzit niciodată, cine şi cu ce drept ţi le-a interzis? Cine
ţi-a interzis să ştii că există o cale mai bună, mai dreaptă şi mai simplă decît cea
pe care rătăceşti orbecăind acum? Cine ţi-a pus vălul peste ochi, ca să nu poţi
vedea lumina cea minunată a dragostei propovăduite şi trăite de Iisus pînă la
ultimele ei consecinţe? Te văd pe stradă, prietene, tînăr şi frumos, şi deodată,
totul se schimbă în tine, faţa ta se schimonoseşte, instinctele îţi răbufnesc în
afara, ravaşindu-ţi fiinţa ca o dezlănţuire de stihii, şi devii violent… De unde
ai învăţat violenţa, tinere? De la cine? Ţi-am văzut mama blîndă şi cu ochii în
lacrimi, ţi-am văzut tatăl cu faţa impietrită de durere – şi am ştiut că nu de la ei ai
învaţat-o… Atunci, de unde?
Pleacă-ţi urechea şi ascultă chemarea lui Iisus, chemarea Bisericii Lui. Afară,
pentru violenţa ta nesăbuită, te asteaptă tribunalele şi închisoarea, unde sufletul
tau poate fi iremediabil ucis. Te-am văzut cu durere înaintea tribunalelor, unde
faptele tale căpătau dimensiuni de oroare. Te-am văzut speriat, sau cinic, sau
bravînd – şi toate aceste atitudini ale tale îmi arătau cît de aproape de marginea
prăpastiei te aflai; şi m-am întrebat, înca o dată, cine este vinovat pentru căderea
ta. Vino la Biserica lui Hristos! Numai aici vei găsi consolare pentru fiinţa ta
ravaşită, numai în ea vei afla certitudinea; fiindcă numai în Biserică vei auzi
glasul lui Iisus spunandu-ţi cu blîndeţe: „Fiule, iertate îţi sunt ţie greşelile tale,
pentru că mult ai suferit. Iată, te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai greşeşti”…
Nimeni nu ţi-a scris vreodată cuvintele acestea, dar acum le auzi. Ţi s-a vorbit de
ura de clasă, de ura politică, de ură şi
mereu de ură.
Cuvîntul „iubire” ţi-a sunat străin, dar acum Biserica lui Hristos îţi arată o cale
mai bună, o cale a dragostei. Ai fost pînă acum sclavul instinctelor tale, trupul
tău a fost un simplu instrument prin care ele s-au exteriorizat. Şi acum poţi să
auzi acest glas al lui Iisus, Care grăieşte prin gura Apostolului Său: „Au nu ştii
că tu eşti templul lui Dumnezeu, că în tine locuieşte Duhul lui Dumnezeu?”. Ţi
s-a spus că descinzi din maimută, că eşti o fiară care trebuie dresată, iar acum
afli un lucru uluitor: tu eşti templul lui Dumnezeu, în tine sălăşluieste Duhul lui
Dumnezeu! Esti rechemat, tinere, la demnitatea ta de om metafizic; esti ridicat
de acolo de unde educaţia greşită te-a coborît din sacrul oficiu, de a fi temple
în care să locuiască Dumnezeu. Noi te chemăm la puritate. Dacă nu ai uitat
cuvîntul „inocenţă”, dacă au mai ramas zone de copilărie neîntinată în tine, nu
vei rezista acestei chemari. Vino în Biserica lui Hristos! Vino să înveţi ce este
inocenţa şi puritatea, ce este blîndeţea şi ce este iubirea. Vei afla care este rostul
tău în lume, care este scopul existenţei noastre.
Spre stupoarea ta, vei afla ca viaţa noastră nu sfîrşeşte în moarte, ci în înviere;
că existenţa noastră este spre Hristos şi că lumea nu este doar un moment gol,
în care să stăpînească neantul. Vei avea o nădejde şi nădejdea te va face tare.
Vei avea o credinţă şi credinţa te va mîntui.
Vei avea o dragoste şi dragostea te va face bun. Aceasta este, tînărul meu
prieten, cel dintîi cuvant pe care Iisus ţi-l adresează prin tumultul lumii, prin
desişul patimilor cu care nimeni niciodată nu te-a învăţat să te lupţi, prin
transparenţa viselor tale de inocenţă, care te mai bîntuie din cînd în cînd.
Iisus te caută, Iisus te-a aflat!”
Viața lui Gheorghe Calciu Dumitreasa a fost o viață care a devenit o legendă.
Acum, la înhunarea fostei sale soţii, Adriana Calciu Dumitreasa, este timpul ca
viața care a fost ca o legendă să devină o legendă ca o viață pentru cei tineri.
Prezenți la trecerea dincolo de cei de aici, pentru a ajunge lângă cel pe care l-
a urmat în încercările lui de a aduce tineretul pe căile credinței și ale bunelor
încredințători ce le are ființa românească, Adriana Calciu Dumitreasa, am ținut
să marcăm acest fapt, căruia îndrăznim să îi spunem de conotație istorică,
cu aceste însemnări și cu imagini ale evenimentului, cu certitudinea că viața
trăită ca o legendă a lui Gheorghe Calciu Dumitreasa are să devină pentru
tineretul acestei țări o legendă trăită ca o viață.
Lucian Șendrea, Cornel Miftode – prezenți și cu trupul și cu sufletul la momentul
înhumării.
Constantin Lămureanu, prezent doar cu sufletul lângă ei și lîngă poporul român.
