Crispat, supărat, atent la tribuna cu nemţeni şi la presă, fostul PD-ist convins, ex deputatul Marius Rogin, a şăzut duminică, în rînd cu boierii liberali, cu o faţă care te îndemna la gesturi umanitare.
Nici un zîmbet nu a apărut pe faţa sa, pe tot parcursul întîlnirii, deşi maestrul de ceremonii al liberalilor, un băiat tînăr care a avut menirea să inducă o stare de optimism în rîndul susţinătorilor flămînzi căraţi de la Iaşi sau Botoşani, a încercat destul, poate cam prea destul, să-i facă pe toţi să se simtă campioni.
Tristeţea lui Rogin părea copleşitoare. Nu-l molipsea nimic din chinuitul entuziasm al sălii. Cu eşarfă galbenă la gît, după ce timp de 7 ani a avut una portocalie, fostul deputat de Neamţ, trecut prin PD, apoi PLD şi PDL, părea de-a dreptul torturat la marea lansare a candidaţilor PNL pentru euro-parlamentare de la Piatra Neamţ.
„Oda Bucuriei” l-a prins la fel de chinuit, în picioare. În timp ce purtătorii eşarfelor galbene mimau cu succes entuziasmul, lui Rogin parcă îi cînta în ureche cealaltă simfonie Beethoweniană, cea a Destinului.
