Scriitorul Adrian Alui Gheorghe către Ana Blandiana: „O femeie poate singură să plîngă sau să deplîngă un popor de bărbaţi”

Doamnă Ana Blandiana,

I-aţi ajutat pe mulţi dintre români, în vremuri tulburi, să spere, să nu cadă.
Aţi ajuns la statutul de model pentru o societate ca a noastră căreia i s-au refuzat modelele adevărate vreme de patru, cinci decenii. Iar semnul că aţi devenit unul din necesarele modele din societatea românească îl constituie faptul că aţi fost iubită şi urîtă deopotrivă în numele adevărului şi al intransigenţei adevărului.
Înainte de 1989 aţi demonstrat că în vreme de ciumă o femeie poate singură să plîngă sau să deplîngă un popor de bărbaţi.
Aţi acţionat, înainte de 1989 şi după momentul decembrie aşa cum îndemna părintele Iustin Pârvu pe un intelectual român devenit ţinta vulnerabilă a neocartezienilor care susţineau că trebuie să uităm ca să existăm: spune adevărul şi nu vei păţi nimic, nu te vor putea atinge. I-aţi învăţat şi pe alţii, prin exemplul personal, acelaşi lucru.
Aţi dat un nume nobil poeziei.
Prea arare, de la Eminescu încoace, limba română a sunat atît de bine, poezia română a generat atîta energie.
Frumuseţea dumneavoastră a făcut frumoasă poezia română.
La mulţi ani, doamnă Ana Blandiana!