Mici bîrfuliţe, cîteva mormăituri, unele aluzii, multe pupături, strîngeri de mînă, strîngeri în braţe, priviri curioase sau doar plictisite, unele persoane trecînd în tăcere spre fotoliile din sală, altele, imposibil de trecut cu vederea. În sfîrşit, o întîlnire a taberelor politice într-un cadru oficial, în care au dovedit că, atunci cînd vine vorba de ambiţii personale, de afinităţi sau doar interese comune, politicienii n-au mai multă minte ca elevii de şcoală primară, se aşează unul lîngă celălalt în bancă, în ciuda clasei.
Primul în sală a apărut primarul de Păstrăveni, Ioan Onisei. Din 1992 de cînd este şef în administraţia comunei, Onisei a văzut destule instalări de prefect ca să mai fie emoţionat.
Apoi, consilieri judeţeni. A venit deputatul Munteanu. Cu el, nu ştim cum se face, că dă toată lumea mîna. De la „primarii lui” din colegiul 5, consilieri PSD, dar şi de la alte partide. Am putea spune că Mircea Pintilie a stat la coadă pentru o îmbrăţişare cu Ioan Munteanu, pe care l-a abordat aproape timid: „Să dau şi eu mîna cu un om care îmi place!”, a şoptit, parcă gîtuit de emoţie, Pintilie. Pentru Ion Munteanu, nu ştim dacă asta e de bine sau e de rău.
După Munteanu, a apărut Ionel Arsene. În largul său. Protocol vast, dar rece. I se fac aluzii prietenoase cu privire la scrisoarea care circulă pe internet şi prin care i se cere demisia. Rîde. Vede presa lîngă Munteanu şi se întunecă. Nu se poate abţine şi aruncă cîteva săgeţi despre „unii ziarişti, dacă se pot numi aşa” care fac ceva, n-am înţeles foarte bine ce, pe la fundul preşedintelui Culiţă Tărîţă. Nu l-a întrebat nimeni nimic, dar dă să continue, la fel de opărit. Hîrşit, Munteanu îl împacă, cu diplomaţia sa bine conturată între a nu-şi face duşmani nici în presă dar nici în partid: „Lasă, că unii spun aşa şi despre tine, alţii despre Tărîţă, de aia e presă, să scrie…”
Apare, parcă neaşteptat, Gheorghe Ştefan, cu noua sa siluetă de Adonis. Trece, evident, de presă, pe care n-o vede niciodată, dă mîna cu Ioan Munteanu, apoi cu Ionel Arsene, într-un salut lung şi prietenos. Se aşează lîngă el.
Lipseşte Culiţă Tărîţă. Unii îl caută cu privrea, alţii întreabă dacă va veni. Dinspre cei trei, deocamdată, tăcere.
Intră prefectul şi subsecretarul de stat. Cel din urmă începe: „Domnule prefect, domnilor deputaţi, domnule preşedinte al Consiliului Judeţean….”
Cu Tărîţă lipsă, Arsene triumfă: „Da, domnule preşedinte, numai că nu-i…” Moment în care intră în sală Culiţă Tărîţă. De lîngă Arsene, Ioan Munteanu surîde.
Se termină ceremonia de investire. Ionel Arsene dă mîna cu toată lumea. Se duce în zona Culiţă Tărîţă, împrăştie braţe şi saluturi.
Între strîngeri de mînă şi îmbrăţişări, cei doi se întîlnesc faţă în faţă. În mod neaşteptat, îşi dau mîna, rapid, parcă surprinşi fiecare dintre ei de fapta sa.
Sala începe să se golească. Pe hol, Munteanu se îmbrăţişează cu Tărîţă. În sală, Ştefan vorbeşte de vreo cîteva minute, cu Dan Constantin.
Primarii pleacă iute spre case. Lor, investirea unui nou prefect nu le aduce nici un ban la buget.
Marii absenţi: liberalii.
