Pentru ea la Putna clopot bate
Pentru ea mi-i teama de pacate,
Pentru ea e bolta mai albastră –
Pentru limba noastră.
Dumnezeu, prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre.
Pentru ea ninsori se cern din spaţii
Pentru ea puternici sunt Carpaţii
Pentru ea e caldă vatra poamei –
Pentru limba, pentru limba mamei.
Pentru ea noi văruim pereţii,
Pentru ea mai sunt răniti poeţii,
Pentru ea cresc florile visării –
Pentru limba, pentru limba ţării.
“Timp care curge, timp ce purcede
În urmă-ne multe n-or să rămână,
Dar niciodată nu se va pierde
Doamna frumoasă, limba română”.
(G. Vieru)
Limba Română
Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Eu sunt un vultur, nu sunt papagal
Privighetoarea cântă pentru sine
Un singur cântec, dar e magistral.
În limba asta mă simt cel mai bine
Ea varsă raze de argint în jur.
Mai dulce e ca mierea de albine
Limba Română, templu de azur.
Ea s-a născut şi a-nflorit sub mâna
Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.
Regină între graiuri e româna
N-o poate nimeni cumpăra cu bani.(CV Tudor)
În limba ta
În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.
Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta. (G. Vieru)
