FEMEIA CU 11 CĂSĂTORII
O cheamă Sofia şi este dintr-un sat din Mehedinţi. Am întîlnit-o în curtea unei mănăstiri din Neamţ, afişînd o acceptare senină a tuturor fatalităţilor care i-au marcat viaţa. A avut 11 bărbaţi, toţi cu cununie, fie doar religioasă, fie doar pe acte.
Numele său, predestinat, totuşi, spre alegeri mai chibzuite (Sofia înseamnă înţelepciune în limba greacă) nu i-a adus prea mult noroc.
- Culiţă
Pe primul l-a chemat Neculai şi a fost o iubire fulgerătoare, la 16 ani: „Ce ştiam eu atunci, măica nu ne lăsa nici la bal, că am fost 5 fete şi doi băieţi. Casă de lut, dormeam toţi în aceeaşi cameră, un fel de chiler, că în odaia de bun puneam zestrea. Pe Culiţă l-am văzut pe tractor, avea 23 de ani, făcuse şi armata, avea pantaloni evazaţi şi perciuni. Mă strecuram noaptea pe la gard, că era un gard mic, din crengi, şi am rămas grea. Eram de trei luni cînd am făcut nunta”.
Tanti Sofia povesteşte că a fost scandal, Culiţă era deja logodit cu altă fată, dintr-un sat învecinat. S-au luat „întîi la popă, că atunci se putea, la sfatul popular, mai pe urmă. Am pierdut pruncul, şi la cîteva luni m-a trimis acasă cu tot cu ţoale”.
- Tot…Culiţă
Pe al doilea l-a chemat tot Neculai. I la-a adus acasă tatăl, pe cînd fata nu avea mai mult de 17 ani, ca să-i fie soţ şi stăpîn. „Era mai bătrîn ca mine, avea 36 de ani, holtei, de la noi din sat. Tătuca a venit seara şi mi-a spus că să-mi pun tenişii în picioare, noi umbalm desculţi (anii 1970-1971), să mă spăl şi să-mi pieptăn părul, că-mi aduce bărbat bun să mă mărit. Să nu fac nazuri. Neculiţă a venit seara, era serios, cu mustaţă, de, mie îmi părea bătrîn dar era tînăr, la anii aceia…am plecat cu el, la casa lui, care era de-un perete cu casa lui frate-su. Gospodărie frumoasă, îmi părea bine, ce mai voiam, nici nu eram fată mare…că atunci conta. Ne-am luat cu acte, pot să spun, îl chema Bostan. După vreo trei luni, vara, era la coasă, transpirat, a turnat apă rece pe dînsul şi în cîteva ore s-a dus”.
Sofia nu avea nici 18 ani, cînd a rămas din nou fără casă şi fără bărbat.
- Eugen
N-a mai încăput în casa părintească, şi a fost trimisă la oraş, la Turnu (acum, Drobeta Turnu Severin). Să-mi găsesc loc acolo, slujnică la nişte directori. „Acolo a fost foarte bine. Era de toate, munca nu era grea, nu ca acasă, unde dădeam cu sapa de ne înmuia genunchii. Făcusem 18 ani şi nu mă credea nimeni că am fost măritată de două ori. Doamna Letiţia, Dumnezeu s-o ierte!, mi-a zis să nu mai povestesc la nimeni. Acolo l-am întîlnit pe Eugen, era muncitor, tot băiat de la ţară, a zis că să ne luăm, se făceau blocuri cu trei-patru etaje, că lui îi dă statul apartament dacă se însoară. Eu nu i-am zis că am mai fost măritată, doamna zicea că o să-mi scoată ochii şi o să mă facă c…. . Am făcut nunta, mică, într-un birt, dar la nuntă oamenii s-au îmbătat şi au început să rîdă. Atunci l-am văzut prima dată beat pe Eugen, care m-a bătut ca pe fasole chiar din dimineaţa nunţii, că mi-am bătut joc de el.”
Două luni a durat căsnicia şi patru luni a durat divorţul cu Eugen. La 6 luni de la cea de a treia nuntă, Sofia, de 19 ani, era din nou singură.
- Fănică
Sofia făcea, la 19 ani, clasele V-VIII, la seral şi era muncitoare în fabrică. „Stăteam la un cămin de nefamilişti, da voiam şi eu să am familie, am zis că mă bate Dumnezeu pentru păcatul de la 16 ani. În fabrică l-am întîlnit pe Ştefan, toţi îi ziceau Fănică. Acu, lui Fănică i-am zis tot. El avea 25 de ani şi era tot muncitor. Ne-am luat, fără nuntă, numai la Consiliu Popular. Mă chema Postolache. Am făcut o fetiţă, Marinela şi am trăit 6 ani. Fănică a murit, tînăr, călcat de tren”. Avea 25 de ani.
- Dumitru
Mitică a venit după doi ani de văduvie. Fără acte, doar cu petrecere şi naşi la biserică. A venit în casa lor, a ei şi a lui Fănică, şi a părăsit-o după doi ani, pentru una fără copil. „M-am jurat că nu mă mai mărit. Aveam vreo 27 de ani şi 5 bărbaţi”.
- Neluţu
La nici 29 de ani l-a întîlnit la nunta unei verişoare, în satul natal. Avea fetiţa, de-acum mărişoară iar lumea se mai schimbase. Neluţu fusese şi el însurat, cu un copil. „A zis că nevasta era c…., că a prins-o cu unul, că n-a atins-o nici cu o floare. Că el vrea familie, serioasă, să mai facem un copil. M-am măritat fără să ştie nimeni, am luat doi martori din fabrică, am făcut un băiat, pe care îl cheamă ca pe taică-su, tot Ion. Eram gravidă cînd mă bătea şi ţipa la mine că sînt tot ca prima lui femeie. Am zis că nu mai divorţez, mai degrabă să mă omoare, era al şaselea!”. Nu l-a mai suportat în casă „De-acu făcea pe el în casa mea”, şi l-a alungat. A divorţat şi n-a mai chemat-o Dobre. Avea 31 de ani.
- Costică
Timp de 10 ani, Sofia s-a lecuit de căsătorii. La 41 de ani s-a măritat cu Costică. El a asigurat-o că ţine la ea, că sînt oameni maturi şi că o să le fie bine. Acum o chema Cioburleţ. El avea doi băieţi, mari. Cîştiga bine pînă cînd a intrat în şomaj. De acolo, direcţia Italia. În Italia, a dat de alta, mai tînără. A scutit-o pe ea de divorţ. A divorţat el, într-un concediu, fără ceartă, repede „că nu mai trebuia să aştepţi, acu mergea repede. Da n-o fost rău, mi-o lăsat toate, n-o luat nimic”. Avea 44 de ani.
- Tot …Neluţu
La 46 de ani l-a văzut din nou pe Neluţu. Bolnav şi spăşit, nu mai bea, nu mai fuma, avea un salariu fix şi un băiat cu el. Şi băiatul i-a zis că ia-l ,mamă, că acu nu mai bea, nu mai face scandal. Şi l-a luat. „Era cuminte, da parcă nu mai era el. Toată ziua bolnav, ba ficatul, ba splina, l-am îngrijit, ce să fac, era tatăl copilului. A murit cînd aveam eu 48 de ani. El, vreo 51-52”.
- Toma
Pe Toma i l-a adus plocon o colegă, la 50 de ani. „E om bun”, l-a asigurat colega. L-a lăsat nevasta, dar el nu vrea s-o mai vadă în ochi. Avea de toate cu ea, casă mare, o fată, plecată şi ea în Spania”. Toma i-a fost drag ca primul bărbat. Manierat ca o fată, delicat, atent,. Nu-i venea să creadă. „Ne-am luat la preot, am fost la Braşov, doamnă, ce mai, se scula în picioare cînd mă ridicam eu de la masă. N-am mai păţit aşa ceva pînă la el”. Cîteva telefoane i-au trebuit lui Toma de la fosta nevastă, ca să uite de Sofia. „Prăpăditu, nici nu m-a sunat. I-am strîns lucrurile şi i le-am trimis la vila lui!”. Avea 52 de ani.
- Anatol
Pe Anatol l-a cunoscut în acelaşi an în care a părăsit-o Toma. „N-am fost urîtă şi cred că şi de aici mi s-a tras. L-am văzut în port. Era din Chişinău, şi avea 55 de ani. Nu m-am cununat cu el, am trăit aşa, logodită. Chiar mi-a dat un inel, îl ştiau vecinii, prietenii. Ştiau că omul meu şi atît. Am trăit cu el tot 6 ani, ca şi cu Fănică. Chiar mi-era frică, că a durat aşa de mult, să nu se întîmple ceva. Şi cred că aşa vrut Dumnezeu, a murit de inimă. Din picioare, şi părea aşa de tînăr”. Tanti Sofia avea 58 de ani.
- Marin
Pe ultimul îl cheamă Marin. A venit cu el la mănăstire, să-şi pecetluiască norocul. Care noroc i-a venit pe la 60 de ani, adus chiar de fată, de Marinela: Mamă, uite, tata unei colege, e văduv, e de la ţară.. La cei 61 de ani, tanti Sofia n-arată deloc rău. S-a mutat la bărbat la ţară, şi speră la ani mai mulţi de căsnicie. La mănăstire am întîlnit-o din întîmplare, ne-a întrebat cum poate ajunge la Piatra Neamţ. În maşină, apoi la masă, a povestit, de faţă cu nenea Marin, toate întîmplările. I-am cerut voie să le publicăm, iar nenea Marin a rîs: „Să vă opriţi la 11…”